Marc Levy - Ultima din clanul Stanfield

Un război, un tablou furat, un secret și o poveste de dragoste menite să înfrunte trecerea timpului fac din romanul lui Marc Levy o lectură irezistibilă, pe care mi-a fost greu s-o las din mână. Comploturi bine construite, secrete de familie, ambiții și trădări poartă cititorii dintr-o cabană de vânătoare dintr-un sat al Franței până în strălucitorul New York al anilor '50, apoi în Baltimore-ul acelorași ani și până în Anglia prezentului, exercitând fascinație și curiozitate pagină cu pagină. ​

Marc Levy și-a schimbat destul de mult stilul în ultimii ani. Îmi amintesc de primele romane citite, concentrate exclusiv pe povești de dragoste drăguțe, majoritatea cu final fericit, lecturi destul de simple și captivante. Însă gama de subiecte abordate s-a mărit destul de mult în ultimele romane, atingând teme actuale, probleme ale secolului XXI și consecințele acestora. Odată cu Orizontul răsturnat, o poveste despre progresele științei și urmările viitoare ale acestei dezvoltări, Marc Levy a devenit un autor obligatoriu de urmărit. Ultima din clanul Stanfield e atât saga unei familii, cât și povestea unui tablou, care influențează viețile tuturor celor care-l dețin. 

Fata de la fereastră, Edward Hopper (nu știu dacă tabloul a existat vreodată sau dacă autorul i-a schimbat numele în roman, căci la o minimă căutare pe Google acest titlu nu apare printre operele lui Hopper). Povestea lui începe cu mult înainte de Al Doilea Război Mondial, iar în timpul acestuia reușește să supraviețuiască fără mari modificări. Dintr-o simplă cabană de vânătoare din Franța, tabloul ajunge întreg la New York, iar apoi la Baltimore. În tot acest timp, prezența lui planează asupra noii familii Stanfield, Hanna și Robert. Povestea lor tragică devine motiv de investigație al tinerei jurnaliste Eleanor-Rigby, treizeci și șase de ani mai târziu.  Călătoria ei, care o poartă prin Canada prezentului și America anilor 50 îi va dezvălui nu doar locația faimosului tablou, ci va constitui o regăsire a unei iubiri la care nu mai spera. Fascinant prin îmbinarea dimensiunilor temporale, a intrigii și a multitudinii de personaje, romanul lui Marc Levy e o lectură de care m-am despărțit cu mare greutate. Am amânat terminarea lecturii cât de mult am putut, căci am intuit destul de bine deznodământul poveștii, dar și implicațiile și răspunsurile la eternele întrebări de pe parcursul acțiunii. 

Ceea ce șochează cu adevărat în această lectură e ambiția personajelor - ambiția de a demonstra că dreptatea e doar de partea unuia, ambiția de a reuși departe de influența familiei, ambiția de a păstra amintirile copilăriei intacte, precum și promisiunile făcute în acea perioadă. Oamenii găsesc nenumărate motive pentru a se convinge că doar ei au dreptate, că ceilalți greșesc mereu, nebănuid motivele personale aflate în spatele fiecărui gest sau acțiuni. Adevărul care iese de la iveală după mulți ani nu face decât să confirme absurditatea acestor ambiții și să le ofere celor care duc povestea mai departe o șansă de a face lucrurile diferit. 

​Cartea o găsiți aici. 

---