M-a surprins și m-a fascinat cu Istoria albinelor, primul roman dintr-o tetralogie care conturează un viitor deloc optimist al omenirii, dominat de schimbările climatice și dorința obsesivă a omului de a fi stăpânul absolut. Istoria apelor continuă această poveste, cu personaje și provocări noi. La fel ca în romanul precedent, autoarea face o paralelă între prezent și viitor, acțiunea fiind plasată în fiordurile reci ale Norvegiei și într-o Franța din viitor, aridă și dominată de refugiați. Tema principală a romanului este apa și consecințele schimbărilor climatice asupra acesteia. În timp ce unele regiuni sunt din ce în ce mai secătuite, iar accesul la apă este un proces dificil, în alte părți ale lumii aceasta face ravagii și distruge vieți din cauza topirii ghețarilor și a fenomenelor tot mai neobișnuite. De secole întregi, omul și-a extins dominația asupra apelor, creând tehnologii noi, adevărate industrii și exploatând mările și oceanele pentru a obține tot mai mulți bani. Nedându-și seama că natura este un adversar greu de învins, omul a continuat să se extindă în teritorii până nu demult neexplorate, aproape virgine și a făcut ce știe el mai bine - a distrus habitate și specii, a transformat totul într-o afacere profitabilă, diminunând consecințele gesturilor sale. Autoarea își imaginează un viitor apocaliptic, în care apa este aproape imposibil de procurat, iar oamenii sunt nevoiți să călătorească dintr-o țară în alta ca să nu moară de sete. Totul este dominat de incertitudine (vă sună cunoscut?) și necazuri, speranța fiind un lux pe care mulți nu și-l mai pot permite. O disperare vecină cu nebunia pune stăpânire pe omenire, în timp ce Pământul se supraîncâlzește și devine din ce în ce mai arid, incapabil să producă resursele necesare supraviețuirii. Istoria apelor frapează atât prin poveste, cât și prin mesajul cu aspect de viziune asupra viitorului. Pentru că șocul de a citi despre direcția în care se îndreaptă omenirea e și mai mare atunci când realizezi că suntem deja pe acel drum descendent, luptându-ne pentru un strop de normalitate într-o lume întoarsă cu susul în jos. Schimbările climatice, fenomenele neobișnuite se întâmplă din vina noastră și au consecințe nu doar asupra resurselor de hrană, ci mai ales a modului în care vom trăi de acum înainte, a felului în care ne vom raporta la ceilalți. Deja trecem printr-o pandemie care ne-a schimbat iremedial și continuă să ne schimbe zi de zi, să ne îndepărteze tot mai mult unii de ceilalți și să ne provoace constant. Avem o lipsă enormă de empatie și grijă față de celălalt și ea se acutizează pe zi ce trece, stârnind războaie inutile pentru fiecare problemă apărută. Lumea pare să se prăbușească la propriu, iar viziunea autoarei nu este nicidecum o ficțiune exagerată, ci un viitor pe care vom ajunge să îl trăim dacă nu ne trezim la timp Lucrurile arată rău din orice parte le-ai privi, iar valorile par să-și piardă importanța pe zi ce trece.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|