Pentru marea majoritate a oamenilor a fost un vizionar, un om extrem de inteligent, care a fondat una dintre cele mai profitabile companii din lume. Pentru fiica lui, însă, a fost un tată mai mult absent, o himeră care apărea și dispărea de câte ori avea chef. Un chip efemer în propria viață de familie. Cu melancolie, regrete și o imensă tandrețe față de părintele pe care l-a dorit întreaga viață alături de ea, Lisa Brennan-Jobs își spune povestea, o frescă a Californiei din anii '70 - '80 , dar și o istorisire complexă despre iubire și iertare. Lisa a crescut în Silicon Valley într-o perioadă a marilor schimbări. Tatăl era o figură scumpă la vedere, mereu ocupat, mereu absorbit de munca lui. Crescând, s-a apropiat mai mult de el, ceea ce i-a permis accesul într-o lume dominată de vacanțe exotice, școli private și oameni influenți. În adolescență, s-a mutat în casa tatălui său, după ce relația dintre ea și mama ei s-a răcit considerabil. Perioadele de calm și înțelegere contrastau puternic cu cele în care tatăl ei era rece, imprevizibil. Lisa s-a simțit mereu ca un musafir în viața tatălui său, micile momente de complicitate nereușind să șteargă ani întregi de suferință. Oricât de mult ar fi încercat, nu se potrivea în acea lume de neînțeles ; hainele ei erau mereu nepotrivite, dădea impresia că se străduiește prea mult și tocmai din acest motiv era criticată mereu. Lisa nu s-a adaptat niciodată în viața tatălui său, dar a învățat să îl accepte cu bune și cu rele, l-a coborât de pe piedestal pentru a-l cunoaște pe omul Steve Jobs. Și-a găsit singură drumul într-un final, departe de domeniul care l-a făcut cunoscut pe tatăl său. Astăzi este scriitoare și jurnalistă, articolele sale apărând în reviste precum Vogue sau Harvard Crimson. Cartea Lisei e o poveste intimă despre familie, despre oamenii pe care îi iubești necondiționat, despre ceea ce ne apropie și ceea ce ne îndepărtează. E interesant să suprapui imaginea lui Steve Jobs din roman cu cea publică, imaginea omului vizionar și extrem de inteligent peste cea a unui tată absent, mult prea preocupat de a demonstra lumii de ce e în stare în loc să se implice emoțional cu propria fiică. E o imagine dureroasă- cea a părintelui coborât de pe piedestal. Eroul din copilărie devine om cu calități și defecte, cu momente de incertitudine și tensiune, cu slăbiciuni pe care nu le poate controla. Și cred că ăsta e un moment de extremă durere pentru orice copil - momentul în care îți dai seama că părinții sunt și ei oameni și că lumea pe care au încercat să o creeze pentru tine nu există cu adevărat, e doar o oglindă care se crapă de la zi la zi.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
July 2023
|