Kent Haruf - Suflete în noapte

Kent Haruf a scris cea mai înduioșătoare poveste despre dragoste, prietenie și norocul unei a doua șanse la vârsta la care oamenii încetează să spere. Simplitatea faptelor expuse, firescul sentimentelor care se nasc între personaje și linia sinuoasă a vieții celor doi emoționează cititorul, punându-l în fața unor situații reale, greu de simțit și depășit. Cartea asta m-a lăsat cu o senzație de speranță și fatalitate amestecate, cu un gol în suflet pe care nu pot să mi-l explic. 

Suflete în noapte e povestea lui Addie Moore și Louis Waters, doi văduvi care decid să-și dea o șansă la vârsta la care bucuriile sunt prea puține, iar melancolia eternă. Propunerea vine din partea lui Addie, iar între cei doi totul se petrece atât de firesc și de simplu, încât îi ia prin surprindere pe toți locuitorii orașului. Însă relația lor pare să deranjeze mult prea mult, iar Gene, fiul lui Addie îi dă un ultimatum - să aleagă între el și Louis... 

Povestea nu e una ieșită din comun sau nemaiîntâlnită. Uneori a doua șansă vine la vârsta la care nu mai speri, nu mai simți și nu mai știi să simți. Dacă ești suficient de norocos să ajungi la vârsta la care copiii au plecat demult, fiecare preocupat de propria familie, începi să te întrebi care e norocul? și de ce are toată lumea impresia că bătrânețea e o fericire permanentă. Începi să te gândești la întreaga ta viață, punând sub semnul întrebării fiecare decizie, fiecare pas pe care l-ai făcut. Subiectul acesta se regăsește destul de des în conversațiile personajelor, care constată cu stupoare că nu au luptat destul pentru visele lor, că au mers înainte ca și cum ar mai fi avut la dispoziție încă o viață, iar acum, la bătrânețe, li s-au limpezit dintr-odată gândurile și sunt conștienți de ceea ce ar fi făcut diferit. Poate că tinerețea nu ne dă prea mult răgaz de gândire referitor la direcția vieții noastre - totul se rezumă doar la câștigarea libertății, termene-limită, datorii la stat și o fugă interminabilă pentru a duce totul la bun sfârșit. Claritatea gândurilor vine prea târziu, când viața mai are foarte puțin de oferit, iar sufletul e deja obosit și golit de orice emoție. 

"Iar ești prea dur cu tine însuți, a spus Addie. Cine obține ce vrea? Nu mulți dintre noi, dacă o fi existând careva. Totdeauna este vorba despre doi oameni care se ciocnesc orbește unul de celălalt, acționează în baza unor idei și a unor vise vechi și a unor înțelesuri greșite. Doar că eu spun că nu e așa în cazul nostru. Nu încă, nu azi." 

Se spune că există o singură întrebare care îți poate da viața peste cap - Cum ar fi fost dacă...?  Implicațiile ei sunt resimțite atât de Addie, cât și de Louis, dar amândoi se dovedesc a fi caractere puternice, capabile să înfrunte gura lumii și părerile familiei. Însă decizia pe care Addie este nevoită să o ia ii sfarmă puțin câte puțin tăria de caracter. Poate că povestea lor ar fi putut să fie diferită, dacă dragostea nu și-ar fi cerut drepturile... 

​Cartea o găsiți aici.