Kathleen Glasgow - O fată din bucăți

Aceasta este o carte despre automutilare. Anumite cuvinte sau expresii v-ar putea afecta emoțional, poate îndeajuns pentru a empatiza cu cei din jurul vostru. 

Romanul de debut al lui Kathleen Glasgow este o poveste despre suferință, reinventare și iubire de sine în cea mai tulburătoare perioadă din viața unui om - adolescența, împreună cu toți demonii ei. Savurez în general romanele despre adolescenți, căci îmi aduc aminte de unii dintre cei mai plini ani din viața mea - plini cu de toate, în special experiențe care m-au șlefuit în omul care sunt astăzi. Dar pentru unii oameni, adolescența este doar începutul unei suferințe adânc ascunse în suflet, redeschiderea unor răni vechi, totul culminând cu apogeoul nehotărîrii și al rătăcirii. Știam că există adolescenți și oameni care se automutilează pentru a-și marca experiențele negative și suferința, însă e greu de digerat o asemenea poveste. E greu să citești ce simte un om căruia i s-a amputat dreptul la o viață normală, fie de către cei meniți să-l protejeze, fie de mediul în care trăiește. E deconcertant să ți se amintească faptul că suntem diferiți și reacționăm diferit în anumite situații și mai ales să-ți dai seama că empatia este rezervată doar anumitor categorii, în niciun caz celor care au cea mai mare nevoie de ea. Dacă ne supunem cu toții unui exercițiu de sinceritate, vom recunoaște că ni se pare ciudat ceea ce fac acești oameni, modul în care își gestionează durerea, comportamentul sau reacțiile lor - ceea ce nu vedem este strigătul de ajutor din spatele acestor fapte, nu nevoia de atenție sau psihicul slab. 

Ni se reamintește constant să privim cu aceeași ochi toți oamenii din jurul nostru, indiferent de ceea ce sunt sau nu sunt. Nu știu cum am ajuns să fim atât de lipsiți de empatie, de unde provin toate prejudecățile pe care le purtăm cu noi o viață întreagă sau de unde am primit dreptul de a judeca pe oricine. Mesajul lui Kathleen Glasgow nu este unul nou, ni se repetă tot mai des, cu fiecare roman dedicat unei anumite categorii de oameni, că suntem tot mai lipsiți de umanitate. Cu toate acestea, și o spun la modul cel mai serios, toleranța e o minoritate care se luptă din greu să devină majoritate. Toate lucrurile normale și firești se chinuie să iasă la suprafață prin vocea celor care nu au uitat să fie oameni. Restul sunt mult prea ocupați să-i mai asculte și pe alții, fuga asta zilnică îi stoarce de puteri. Viața, în general, nu ne oferă prea multe clipe de bucurie - ne luptăm pentru ele mai ceva ca pentru aer, în timp ce jonglăm cu restul obligațiilor și responsabilităților. Pentru unii, viața e un puzzle imposibil de rezolvat. Unele piese reprezintă experiențe de care nu mai vor să-și amintească, pe care le-ar arunca într-un colț fără să stea pe gânduri, iar celelalte piese reprezintă tot ceea ce vine după. Potrivirea lor reprezintă enigma fără rezolvare. 

Nu pot să spun cu certitudine dacă mi-a plăcut sau nu această carte, însă cred că ar trebui s-o citim cu toții și să reflectăm asupra ei. O fată din bucăți e genul de poveste de care nu scapi prea ușor, ea rămâne cu tine mult timp după ce ai terminat-o și te îndeamnă să privești cu alți ochi lumea din jur - să-i asculți pe ceilalți atunci când au nevoie și să le receptezi semnalele de alarmă la timp, poate chiar înainte să fie prea târziu. Cred că aș recomanda-o în special părinților, cu mențiunea de a fi mai atenți la ceea ce se întâmplă în viețile copiilor lor. Dar asta nu e tot. Ca societate avem nevoie de un restart - un nou început pentru mentalitățile noastre învechite, închistate în timpuri demult apuse. Oricât de mult am evoluat în domeniul medical sau științific, am involuat ca ființe umane, iar lucrul acesta ne prevestește dispariția mai mult decât oricare alt fenomen cu care ne luptăm azi. 

Cartea o găsiți aici. 

---