![]() Probabil că J. K. Rowling nu mai are nevoie de nicio prezentare, povestea ei de viață fiind arhicunoscută, la fel ca seria care a propulsat-o printre cei mai iubiți autori ai lumii. A început să scrie Harry Potter în timp ce lucra la Amnesty International, confruntându-se în fiecare zi cu poveștile tragice ale unor oameni plini de curaj, oameni care au îndrăznit să critice regimurile țărilor lor și au fost pedepsiți în cele mai crunte moduri. Era pe atunci o mamă singură, nu avea mulți bani, dar se baza pe singurul vis care nu o abandonase niciodată : acela de a scrie. Așa s-a născut una dintre cele mai frumoase povești pe care le-am citit vreodată, o isterie care a cuprins întreg mapamondul, opt filme de succes, o piesă de teatru, distincții importante și...multe fapte bune. Succesul nu i-a umbrit mintea, ci i-a dat puterea de a veni în ajutorul celor neajutorați, a căror voci urlă în zadar, a celor pe care nu îi aude nimeni. Din toată experiența acumulată la Amnesty International a învățat un lucru extrem de important : ceea ce gândim se reflectă întotdeauna în exterior - prin oamenii pe care îi atragem, prin experiențele pe care ajungem să le trăim, prin schimbările care ne transformă. Suntem interconectați cu toții și schimbările mici vor atrage întotdeauna alte și alte schimbări, la scară mult mai mare. Invitată să țină un discurs la festivitatea de absolvire de la Harvard, J. K. Rowling a reușit să evite capcanele formalității și să le vorbească studenților cu sinceritate, așa cum i-ar fi plăcut să i se vorbească la vârsta de douăzeci și unu de ani, când încheia un ciclu important al vieții ei și nu știa încotro să pornească. Așa s-a născut Vieți foarte reușite, discursul ei despre avantajele eșecului și importanța imaginației. A precizat de la bun început că perioada în care a început să scrie nu s-a transformat dintr-o dată într-o viață desprinsă din basme, așa cum a zugrăvit-o presa în nenumărate rânduri, ci a fost un drum lung și plin de peripeții. Un drum dificil, presărat cu refuzuri peste refuzuri din partea editurilor, un tunel lung a cărei luminiță de la capăt întârzia să apară. Succesul ce a urmat a fost într-adevăr neașteptat, dar nici pe departe atât de fulgerător precum a fost ilustrat. Eșecul face parte din viață, iar eșecurile celebrei autoare nu au făcut decât să deschidă minunatul drum pe care a pășit după apariția primului volum din seria Harry Potter. Niciun proaspăt absolvent nu își dorește să eșueze (în niciun aspect al vieții sale), dar orice om este supus greșelii și, în mod surprinzător, viața înseamnă o serie lungă de suișuri și coborâșuri. J. K. Rowling le-a mărturisit studenților că și-ar fi dorit ca cineva să îi spună aceste lucruri în momentul când a absolvit, să o pregătească oarecum pentru ce va urma în loc să audă toate discursurile dulci despre vise împlinite și bucurii nenumărate. Și tind să fiu total de acord cu ea. De fapt, nimeni nu ne pregătește pentru viață - la terminarea școlii, a facultății și chiar și la locul de muncă, totul este poleit frumos, fără urmă de greșeală sau eroare, ceea ce ne creează niște așteptări enorme de la viață și de la oamenii din jurul nostru. Când lucrurile nu merg așa cum ar trebui, se nasc dezamăgiri, frustrări și sute de întrebări, iar apoi apare învinovățirea și vina aruncată asupra celor din jur - poate nu am făcut suficient de bine, poate nu sunt eu suficient de bun, poate ceilalți nu mă înțeleg așa cum mi-aș dori etc. Toate putând fi evitate foarte ușor, prin expunerea directă și sinceră a ceea ce înseamnă aceste cicluri și ce responsabilități vin la pachet odată cu înaintarea în vârstă și ce înseamnă să îți urmărești visele. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
January 2025
|