Holly Black - Regina fără regat

Făpturile Văzduhului e prima serie (populară) pe care o citesc de la epoca Harry Potter încoace. Nu citesc fantasy în mod obișnuit, am trecut de mult de perioada în care mă încântau poveștile cu zâne și monștri, dar cu toate acestea am fost atrasă instant de povestea lui Jude, o muritoare care visează să aibă un loc în tărâmul zânelor. Chiar dacă integrarea ei nu e ușoară, reușește să își găsească locul și chiar să preia frâiele regatului, în timp ce îl coordonează pe Îinaltul Rege Cardan. Însă lucrurile se termină prost la finalul volumului doi, iar Cardan o trimite în exil în lumea muritorilor. 

Jude e plină de furie, incapabilă să se readapteze la o viață obișnuită și lipsită de surprize, iar cea mai mare parte a furiei sale e îndreptată împotriva lui Cardan. Din necesitatea de a face rost de bani, acceptă să se dueleze cu Grima Mog, o zână canibală. Reușește s-o învingă pe cea care devenise aproape o legendă în lumea zânelor, însă informațiile pe care le află de la aceasta o determină să găsească orice mijloc pentru a se întoarce alături de Cardan și a-i cere explicații. Oportunitatea mai repede decât și-ar fi imaginat, căci sora ei Taryn apare în lumea muritorilor și îi cere să se întoarcă în locul ei pentru a fi judecată în fața tuturor pentru uciderea lui Locke, cel care îi devenise soț în urmă cu puțin timp. Intrigată și uimită, Jude acceptă provocarea mai mult din egoism decât din bunătate, căci furia ei nemărginită o are ca țintă și pe Taryn. Întoarcerea în tărâmul zânelor nu decurge deloc așa cum și-a imaginat și printr-o glumă absurdă a sorții ajunge în tăbăra lui Madoc, tatăl său, care se pregătește de luptă împotriva lui Cardon. Vrea să preia tronul prin orice mijloace și nu va da înapoi orice ar fi. Implicată din nou în planuri și strategii de război, Jude va avea de înfruntat noi pericole, dar și să-și accepte propriile sentimente față de Înaltul Rege. 

Toate acestea fiind spuse,​ Regina fără regat e volumul meu preferat din această serie. Lăsând la o parte intrigile de la curtea zânelor, provocările și luptele ce vor veni, autoarea a pus un fel de vrajă asupra personajelor, care le determină să devină din ce în ce mai umane și mai deschise. Fiecare dintre ei își recunoaște slăbiciunea și încearcă să o folosească pe post de armă. Bunătatea și empatia față de ceilalți încep să câștige teren, iar dragostea îi împresoară treptat, influențând deciziile și strategiile de pe câmpul de luptă. Mi s-a părut că adevărata misiune a lui Jude nu e un loc în tărâmul zânelor, cât mai degrabă umanizarea acestor creaturi.

​Cartea o găsiți aici.