Elena Ferrante - Povestea fetiței pierdute

"Orice relație intensă între oameni e plină de capcane și, dacă vrei să dureze, e nevoie să înveți să le ocolești. Am făcut la fel și atunci și, în cele din urmă, mi s-a părut că am găsit o altă dovadă , cine mai știe a câta, a splendorii și beznei prieteniei noastre, a duratei și dificultății suferinței Lilei, cea prezentă și viitoare." 

Ultimul volum al Tetralogiei napolitane m-a chinuit aproape rând cu rând. Destinele personajelor par să meargă doar pe drumuri descendente, în timp ce cititorului i se arată același Napoli măcinat de violență și corupție, fără șanse mari de schimbare. Încheierea acestei minunate povești nu va oferi prea multe răspunsuri, misterele din relația celor două prietene adâncindu-se tot mai mult, pe măsură ce cartea se apropie de final. Fundalul pe care s-a petrecut întreaga acțiune rămâne același și totuși altul, păstrând în fiecare colț mărturii ale personajelor care ne-au încântat mai bine de 1000 de pagini... 

Punctul central al romanului este aceeași relație problematică dintre Elena și Lila, aceasta devenind de-a dreptul insuportabilă pentru amândouă. Odată cu reîntoarcerea Elenei în cartier, mă așteptam la o reuniune emoționantă, care din păcate, nu are loc prea devreme, semnele afecțiunii întârziind să apară între cele două femei. Acțiunile Elenei sunt contestate la fiecare pas de cea pe care o consideră în continuare cea mai bună prietenă, pașii ei nesiguri coordonându-se în funcție de dispozițiile Lilei. Relația lor se încheagă în momentul în care rămân însărcinate și continuă o bună perioadă de timp fără prea multe disensiuni. Însă fatalitatea destinului Lilei își face din nou apariția, demonul care o teroriza încă din copilărie își arată colții, dându-i lovitura de grație. Din acel moment, lucrurile par să se destrame cu încetinitorul, trecerea anilor adâncind doar golurile și rănile personajelor. În timp viața amoroasă a Lilei rămâne oarecum constantă, Elena trece prin diferite etape, suferind cu și pentru Nino, trecând de la un amant la altul și descoperind, mai apoi, dulcea povară a singurătății. Nici destinele celor care au locuit în cartier nu par să se îmbunătățească, viața oferindu-le încercări peste încercări, dar și pedepse îndelung așteptate de ceilalți (pentru frații Solara). 

Autoarea aduce în discuție și de această dată discrepanțele dintre cele două prietene - inteligența Lilei, rămasă nefolosită chiar și la bătrânețe și ambiția Elenei de a reuși, în ciuda tuturor obstacolelor. În timp ce Elena trăiește cu impresia unei reveniri spectaculoase a Lilei, aceasta din urmă nu face decât să-i expună adevărul de fiecare dată, timpul dovedindu-i înțelepciunea vorbelor și intuiția impecabilă. Dincolo de răutatea Lilei și vorbele grele, se distinge întotdeauna o dragoste imensă pentru prietena ei, o grijă deplină în evitarea unor situații cu care ea s-a confruntat mereu și o afecțiune neștirbită de provocările verbale ale Elenei. Mai presus de scenele (politică și socială) romanului rămâne însă o poveste impecabil scrisă, despre prietenie și demonii ei, despre maturizare și adâncimea rădăcinilor într-o lume aflată în continuă schimbare. 

Napoli rămâne la fel de marcat de violență, indiferent de partidul politic care posedă puterea, crimele și abuzurile făcându-și loc de-a lungul timpului în fiecare aspect al vieții cotidiene. Odată cu obsesia Lilei, manifestată acum destul de asiduu, orașul își dezvăluie istoriile sângeroase, dar și fantomele de prin colțuri, reușind să domine destinele personajelor chiar și de la distanță. Napoli rămâne locul nașterii și al maturizării celor două prietene, lecția de viață pe care sunt nevoite să o învețe de fiecare dată, indiferent de experiența acumulată în afara orașului, spiritul care le îndrumă destinele spre căi doar de el știute. 

După cum vă spuneam mai sus, finalul nu face decât să adâncească misterele acestei povești. Nu am simțit o finalitate definită, ci doar o pală de vânt capabilă să atragă din nou atenția asupra personajelor alături de care am suferit și ne-am bucurat timp de patru volume, care mai de care mai spectaculos prin compoziție și acțiune. Rămân cu speranța că nu s-a încheiat chiar de tot, la fel cum simt de fiecare dată când termin o carte care mă marchează sufletește, după lectura căreia nu mai sunt aceeași și pe care o folosesc ca reper mulți ani de la încheierea lecturii.

Întreaga Tetralogie napolitană ​o găsiți aici, la un preț special. 

---