Sunt atât de multe povești nespuse din timpul celui De-al Doilea Război Mondial, atâtea destine care s-au schimbat definitiv și iremediabil în urma acestui conflict sau care au fost curmate mult prea devreme. Am citit o mulțime de povești despre oameni care s-au alăturat Rezistenței, dorind ca viața să revină cât mai repede la normal sau despre cei care au acceptat cu capul plecat noua ordine a lumii, fără să aibă puterea de a lupta. Am plâns și am râs alături de aceste personaje inspirate de oameni reali și ceea ce mi se pare incredibil în continuare e abilitatea omului de a se adapta în orice condiții - de a trăi fiecare zi așa cum vine, de a accepta într-o mică măsură faptul că viața merge mai departe, indiferent de circumstanțe. Contesa din Toscana este povestea a două femei extraordinare, curajoase, nevoite să se reinventeze constant în timpul războiului. Sofia de Corsi este contesă, proprietara unui vile înconjurate de măslini, într-un peisaj absolut idilic. În 1943, acest colț de rai este împânzit de soldați germani, care controlează fiecare mișcare din zonă. Disperată să dea o mână de ajutor oricui are nevoie, contesa adăpostește un soldat britanic rănit, pe care îl ascunde chiar și de privirile soțului ei. Știe ce riscă dacă acesta este descoperit, dar inima bună pe care o are îi spune să nu renunțe atât de ușor. Viața ei, cândva liniștită și lipsită de pericole, devine acum o luptă pentru supraviețuire și un joc de-a șoarecele și pisica cu nazisții. Când credea că nimic nu o mai poate surprinde, în viața ei apare Maxine, membră a Rezistenței, care îi cere găzduire și ajutor. A fost trimisă din Anglia pentru a afla mai multe informații despre acțiunile Rezistenței italiene și pentru a le oferi sprijin în caz că au nevoie. Apariția ei nu face decât să complice lucrurile, având în vedere atenția neîntreruptă a soldaților germani și cruzimea acestora. Astfel că Sofia și Maxine inventează o minciună plauzibilă pentru prezența celei din urmă, iar între cele două se formează o relație puternică și plină de experiențe surprinzătoare. Războiul le va testa răbdarea, rezistența, dar și relația și valorile în care obișnuiau să creadă... Dinah Jefferies este o povestitoare genială, așa cum a demonstrat-o deja prin romanele Soția plantatorului de ceai, Fiica negustorului de mătase, Înainte de ploi, Văduva de safir. Poveștile sale au mai mereu în centru lupta dintre creier și inimă, protagoniști prinși între așteptările familiei și propriile vise, oameni mult prea orgolioși să iubească și care primesc o lecție de viață, femei curajoase care își înfruntă destinul fără pic de ezitare. Romanul de față aruncă o lumină asupra Italiei sub ocupația nazistă, asupra luptelor date de partizani și nenumăratele încercări la care au fost supuși oamenii în timpul războiului. Supraviețuirea în acele vremuri era singurul scop al oamenilor din întreaga lume, dar așa cum ne spun aceste povești, dragostea apărută sub te miri ce formă a avut nenumărate izbucniri și a oferit speranța atât de necesară. Dragostea și prietenia, bunătatea și empatia i-au ajutat pe oameni să meargă mai departe, să creadă că timpul va fi mai îndurător cu ei, le va vindeca rănile și îi va ajuta să se ridice din nou.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
July 2023
|