Mic exercițiu de imaginație : ne întoarcem în urmă cu 30000 de ani, într- lume bazată pe conceptul vânează sau ești vânat. Curată sinucidere pentru omul modern , care își găsește alinarea sau soluțiile în aplicațiile de pe telefon. Obișnuit cu un confort la care strămoșii lui nici nu visau, înconjurat de tehnologie și tehnici inovatoare la tot pasul. Șaman este povestea unei lumi demult apuse, în care instinctul de supraviețuire prima în fața celorlalte virtuți, iar valorile morale erau ridicate la rang înalt. Cei puternici supraviețuiau, pe cei slabi îi înghițeau valurile reci ale vieții.
0 Comments
Un etern îndrăgostit de literatură, devenit mai târziu un neurochirurg dedicat pacienților săi. Un om în căutarea sensului vieții, dar și al morții - prima dată în cărțile pe care le citea, peste ani ajungând aproape să se joace cu ele pentru a-i salva pe oamenii care i-au oferit toată încrederea. Un filozof îmbrăcat în costum chirurgical. Un om pasionat de știință și de misterele creierului - Dumnezeu a lucrat prin mâinile lui deoarece el vedea neurochirurgia ca pe o pasiune, căci după cum declara "dacă aș considera-o slujbă, ar fi una dintre cele mai nasoale din lume." Trecerea bruscă de la statutul de medic la cel de pacient îl ambiționează și mai mult, învățând în timpul care i-a mai rămas să-și protejeze sinele și demnitatea.
Cartea lui Paul Kalanithi este un omagiu adus vieții, dar și morții - în special, a iminenței morții care schimbă total viața celui care nu se vrea plecat prea devreme, fiindcă simte că mai are multe de dăruit. Julian Barnes este un autor asumat și șocant de sincer în tot ceea ce spune. Am citit pe nerăsuflate Trois și apoi continuarea, Iubire etc. Nu am fost atât de entuziasmată de Sentimentul unui sfârșit, care mi s-a părut îndelung lăudată, dar seacă în conținut și acțiune, iar acum, citind Nimicul de temut , istoria mea cu Barnes devine din ce în ce mai interesantă. Nu e o carte ușor de digerat, nu e o ficțiune. Este o introspecție asupra morții și a religiei, care cu greu poate fi interpretată sau judecată având în vedere intimitatea dezgolită și sinceritatea frapantă a autorului.
„Poartă-te frumos cu jucăriile tale, fiindcă e posibil ca într-o bună zi chiar viața ta să depindă de una dintre ele.“
O poveste minunată despre prietenie, maturizare, emoții intense trăite între două lumi și transformări care nu pot fi trăite decât cu suflet de copil. O carte ca o lecție de viață, din care nu lipsește nimic : e prezentă dragostea nemărginită, magia, suspansul, dar și sacrificiul suprem. Toate senzațiile greu de controlat, dar singurele demne de trăit. Viață, în toată splendoarea ei... (Rachel Joyce - Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry)4/26/2016 "Și, dacă faptul că ai încercat să găsești o cale, când nici măcar nu știai că poți ajunge la capătul ei, nu este un miracol, atunci chiar nu știu ce altceva e."
O călătorie aparent imposibilă se transformă în aventura vieții lui Harold Fry, un om aflat în căutarea necunoscutului, a iertării și a ispășirii unor păcate vechi de douăzeci de ani. Iertarea vine sub mai multe forme, iar izbânda finală e descoperirea vieții, așa cum e ea, cu oamenii și locurile neobișnuite, cu durerile și bucuriile aferente. Motto : "Don't judge somenone until you've walked a mile in his shoes."
Tot ce am citit despre lumea musulmană a fost 80% non-ficțiune și 20% ficțiune. Realitatea , cred, e mult mai dură și mai apăsătoare decât confortul de a sta într-un fotoliu și a judeca niște oameni, bazându-te pe ceea ce tocmai ai citit. Nu îi judec, doar că nu-i înțeleg de cele mai multe ori, nu le înțeleg cruzimea, absurdul și respectarea cu orice preț a regulilor "sfinte". Nu le înțeleg ura față de femei și "crimele de onoare", violența "în numele religiei" și alte manifestări care nu le aduc niciun beneficiu. Cu toate acestea, nu pot generaliza acest comportament. Căci părerea mea e bazată pe ceea ce am citit (indiferent dacă sunt cărți sau știri), dar nu m-am pus niciodată în pielea lor. Nu am fost în acea situație, m-am născut liberă și am crezut și am dorit întotdeauna să fiu egală cu omul de lângă mine. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi altfel. Ca să vă faceți o idee mai amplă despre această lume, fascinantă până la urmă (ca tot ceea ce nu cunoaștem), vă recomand cu drag niște cărți care mi-au ajuns la inimă, m-au făcut să îmi pun întrebări, mai pe scurt: și-au atins scopul. 1. Parinoush Saniee - Tatăl celuilalt copil Nu înțeleg fascinația pentru Eric-Emmanuel Schmitt. Am citit "Oscar și tanti Roz" mai demult, iar în dimineața asta i-a urmat "Domnul Ibrahim și florile din Coran". Ok, a fost drăguță, a avut pasaje care tind să ți se cuibărească în suflet, poate ți-a și stors niște lacrimi. Dar cred că o carte are nevoie de mult mai multe calități ca să o pot numi o carte bună. Nu mi-a displăcut, dar am citit-o foarte repede, a fost destul de previzibilă pe alocuri și s-a terminat brusc (iarăși, previzibil!). Și, dacă tot veni vorba, am terminat de citit și mult așteptata carte a lui Paulo Coelho, "Adulter". Intens mediatizată, oferită premiu pe la concursuri, citită cu nesaț în autobuz...am văzut-o în toate ipostazele. Dar, cu riscul de a mă repeta, nu înțeleg nici fascinația pentru această carte. Eventual, fascinația pentru noutăți. Am (re)descoperit un Paulo Coelho extrem de modernizat, lipsit de farmecul de odinioară. Ce pot să spun mai mult decât că s-a adaptat vremurilor cum nu se poate mai bine? A început cu "Învingătorul e întotdeauna singur", iarăși mult așteptat și adulat (inclusiv de mine) și sigur va continua în același ritm. Eu mi-am pierdut curiozitatea pentru toate cărțile domnului Coelho care urmează să apară. Iată că v-am mai recomandat câte ceva. Cu cât auzi mai multe remarci negative despre o carte, cu atât mai mult vrei s-o citești! În cazul meu, funcționează.
Să fiți sănătoși! Weekend frumos și lectură plăcută! :) |
Arhivă
December 2023
|