M-am îndrăgostit de India prin intermediul cărții lui Colin Falconer, Venin. O țară mai mult moartă decât vie, plină de contraste, înțepenită în tradiții de mii de ani. Cadrul perfect pentru iubirea și moartea prezente în cartea lui Falconer. Însă India a rămas aceeași, chiar și în contextul dezvoltării uimitoare de care lumea a avut parte. Rămâne un loc de pelerinaj către regăsirea spirituală și pacea interioară a celor bogați și un blestem din tată în fiu al celor săraci. Cartea lui Katherine Boo, bazată pe mulți ani de cercetare la fața locului, prezintă o țară la fel de fascinantă și plină de diferențe cruciale, de care te poți îndrăgosti subit.
0 Comments
"Pentru creaturi micuțe, așa cum suntem noi, vastitatea devine suportabilă doar prin iubire." (Carl Sagan)
Romanul lui Matt Haig e cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care am citit-o în ultimii ani. Bine camuflată într-un roman SF, aparent sângeros, devine o cronică a fragilității și frumuseții ființei umane. Priviți din afară, suntem o specie ciudată, plină de paradoxuri, incapabilă să simtă empatie. Greșim mult, învățăm prea puțin din eșecuri și ne învârtim în aceleași cercuri ani la rând. Repetăm același scenariu mai multe zile, așteptându-le pe cele două care ne scot din monotonie. Nu avem curaj sau ambiție să schimbăm o situație atunci când ne sufocă, continuăm la fel până la epuizare. Nu e nimic greșit în ceea ce am spus, dar totuși...există în noi o fărâmă de rai. Deținem și speranță, aceeași care ne împinge spre următoarea zi sau care ne omoară lent, întocmai ca otrava. La prima vedere, e un thriller care te ține cu sufletul la gură și nimic mai mult. În realitate, e o carte complexă despre umanitate și dispariția ei, felul cum relaționăm cu cei din jurul nostru și ce consecințe ne așteaptă când aceste interacțiuni eșuează.
"Poate că tocmai a ține morțiș să fim normali e ceea ce ne face pe toți să ne temem c-o luăm razna."
Jon Ronson pornește într-o călătorie fascinantă prin lumea nebuniei, a diagnosticelor psihiatrice și a misterelor creierului uman. Totul începe cu o carte misterioasă, simbol al celor diferiți, care nu își găsesc locul într-o lume care pune etichete pe orice. De aici și până la contactul cu psihopații nu mai e decât un pas. Dar adevărata descoperire nu se referă strict la această categorie de pacienți (suferind de psihopatie), ci la toți cei care poartă o etichetă de la un moment dat al vieții lor până la moarte, calitățile lor fiind ignorate cu desăvârșire. Într-o lume atât de preocupată de reguli și împărțirea strictă pe categorii, cei diferiți sunt literalmente scoși din spațiu și timp. Pe fundalul unei lumi care se destramă ,romanul lui Antonio Munoz Molina se desfășoară lin, împărțindu-se mereu între două continente, două timpuri, două stări. O poveste ambițioasă despre condiția umană și reacția firească în fața dezastrului,din care decurg o serie de consecințe nefaste și întâlniri cu demonii trecutului. I-am spus ambițios referindu-mă nu doar la numărul de pagini, ci și la eterna evocare a trecutului, care joacă un rol important atât în prezentul aparent calm, cât și în incertitudinea viitorului.
"Alan Turing was not only prosecuted, but quite arguably persuaded to end lis own life early, by a society who called him a criminal for simply seeking out the love he deserved, as all human beings do." (Benedict Cumberbatch)
Geniul lui Alan Turing a uimit o lume întreagă la fel de mult pe cât a dezamăgit dezvăluirea orientării lui sexuale. A fost un om blând și bun, preocupat excesiv de părerea celor din jur, o forță într-un simplu corp uman care a pus bazele lumii în care trăim astăzi. Meritele nu i-au fost recunoscute niciodată, pentru tot efortul și munca depuse primind doar o medalie. Forțat apoi să se ascundă și să-și țină gura închisă, persecutat în toate aspectele vieții lui, rămâne unul dintre geniile de care astăzi doar ne amintim, un exemplu de inteligență dusă la extrem. The Imitation Game, filmul despre viața și munca lui din timpul războiului, este o capodoperă pe care aș revedea-o oricând. Dar cartea oferă o cu totul altă perspectivă asupra vieții acestui om neînțeles de nimeni, admirat de puțini și persecutat de prea mulți. Două cărți aparent fără legătură, două autoare destul de diferite ca stil de a scrie - am găsit în aceste povești o dovadă vie a calității care ne lipsește multora dintre noi : umanitatea. Fie că e vorba despre obiecte, animale sau alți oameni, ne-am pierdut umanitatea, iar asta se vede zilnic, peste tot. Ne-am pierdut empatia și compasiunea față de cei care au nevoie de ajutor, ne e greu să acționăm dacă nu suntem în fața calculatoarelor. În marea asta de egoiști și egocentriști care suntem, mai există și excepții, oameni care ne fac să lăsăm capul în jos, cu obrajii înroșiți și să ne privim în față răutatea atât de bine conservată. Sunt oameni care au înțeles că nu succesele personale, nu mândria sau bogăția ne conferă liniștea sufletească, ci modul în care ne raportăm la ceilalți, ajutorul pe care îl dăm celor mai slabi decât noi.
Lumea copilăriei are (încă) multe necunoscute pentru adulți. Deși toți am trăit cândva în ea, o uităm foarte ușor sau o abandonăm prea repede, dorindu-ne să creștem odată, să putem face toate lucrurile care ne sunt interzise. Nici nu bănuim în ce capcană fără ieșire vom fi prinși... Fie că am avut sau nu prieteni imaginari, această minunată carte ne poartă în lumea lor, o lume destul de asemănătoare cu a adulților , dar aflată sub blânda atingere a jocului fără de sfârșit.
Matthew Syed ne propune o adevărată revoluție a lumii întregi, bazată strict pe raportarea noastră la eșecuri, personale sau ale celor din jur, reușind să-i pună pe gânduri chiar și pe cei mai sceptici cititori. Nu este un roman ușor de citit, este o realitate destul de dură pe care au trăit-o bunicii și părinții noștri, pe care noi o trăim acum, fără să se fi schimbat mare lucru în materie de gândire și percepție asupra eșecului. Nu este o carte pentru toată lumea, trebuie să existe un imbold destul de puternic pentru a citi genul ăsta de lectură, dar poate deveni rapid o sursă de inspirație.
În epoca vitezei și a atenției distributive, avem întotdeauna timp să aruncăm un ochi și pe facebook. Să ne punem la curent cu ultimele noutăți, să mai dăm un share la o cauză nobilă , să ne mai expunem o părere etc. Dar nu cred că stăm vreodată să ne punem întrebări în legătură cu activitatea online sau sutele de știri care circulă și pe care le citim cu aviditate când prindem un moment de respiro. Jon Ronson și-a pus întrebări despre cum ne definim prin postările de pe rețelele sociale și cum reacționează creierul nostru la ilegalități date în vileag sau opinii jignitoare. Cât de departe suntem dispuși să mergem pentru a face rău unei persoane cu o opinie diferită? Cât la sută suntem caracterizați de ceea ce postăm sau share-uim? Despre toate acestea și nu numai, primim niște răspunsuri citind Umilirea publică în epoca internetului , o carte bine documentată, reală și amuzantă.
|
Arhivă
December 2023
|