Motto : "Îți construiești viața cu cineva, cineva pe care-l iubești, și-ți închipui că e de-ajuns. Dar niciodată nu e de-ajuns, nu-i așa?"
Cel mai riscant pariu pe care îl facem în viața asta e cu dragostea. Când ne îndrăgostim fără speranță, dar cu avânt și tumult pentru ce va urma, când alegem să ne împărțim restul zilelor cu o singură persoană, cădem într-o capcană confecționată chiar de noi. E prea îndrăzneț să visăm că totul va merge bine, că sentimentele vor fi cea mai putenică forță din lume, dar în adâncurile sufletului chiar așa credem. Iar mai apoi, când aducem pe lume vieți noi, împreună cu omul pe care l-am ales cu inima, totul pare să își găsească drumul care i-a fost hărăzit de la început.
0 Comments
"Ce mai dar...Ce mai blestem."(Therese Anne Fowler - Z : Un roman despre Zelda Fitzgerald)5/22/2015
Motto : "Nu-i rău pe lume să ne blesteme fără speranţă, afară doar de răul ce-l iubim, și-n care vrem să stăruim, și nici o clipă nu ne străduim ca să-i scăpăm." (George Eliot)
Dragostea e un sentiment unic, în căutarea căruia alergăm toată viața. Dar, la un moment dat în viața fiecăruia dintre noi, apare acea DRAGOSTE tulburătoare și capricioasă, pe care nu o vom uita niciodată, care ne ridică și ne coboară mai rapid decât un lift de ultimă generație. Iar atunci când focul acestei iubiri se stinge, rămânem cu sentimentul că ne-a fost furat un organ vital. E un sentiment care ne inundă, pe care îl simțim ca o binecuvântare, iar în clipa următoare ne întrebăm ce blestem ne-a lovit. "Numai norocul te ferește de năpastă : nimic altceva. Nici iubirea. Nici banii. Nici credința. Nici inima curată, ori faptele bune - și nici măcar cele rele, la drept vorbind. Putem oricând, oricare dintre noi, să ne prăbușim, să ne frângem, să fim nimiciți, năruiți."
"Dacă cineva îți e adesea în preajmă, e dureros când pleacă. Dar nu-i decât atât, durere. Dar dacă îți e alături zi de zi și noapte de noapte, absența lui bruscă nu provoacă durere, ci dă naștere unui gol, un gol nesfârșit cu care trebuie să trăiești până la sfârșitul zilelor."
Pe fondul izbucnirii unui război între Indonezia și Malaysia, Adam își caută fratele, pe Johan, demult pierdut, pe când erau doar doi copii într-un orfelinat. După ce tatăl lui adoptiv, omul care i-a dăruit o viață nouă este arestat, Adam caută ajutor la fosta mare iubire a tatălui, Margaret, ocazie cu care îi cunoaște pe Din, colegul de la universitate al acesteia și pe domnișoara Z, iar de aici lucrurile se complică. Pe lângă aventurile de care are parte, toate cu tentă politică, Adam mai descoperă și legătura puternică dintre Margaret și tatăl său. Pentru fiecare dintre ei, prima iubire a fost marea iubire. Acea mare iubire care e mereu neîmpărtășită. Căci, după ce cunoști un om și trăiești cu el, îi vezi defectele, slăbiciunile, momentele de ezitare, iar puterea dragostei scade. Marea dragoste e mereu una idealizată, un foc ce arde neîntrerupt, până când se transformă de tot în cenușă. (Îmi vine în minte acum un citat care se potrivește prezentului și trecutului celor două personaje "Acum sunt doar cenușă, iar eu cândva ardeam în flăcări.") Bineînțeles că povestea are mai multe dedesubturi, pe care le veți descoperi citind cartea, până una-alta, destul de interesantă. Finalul e unul deschis, pe care eu, una nu l-am prea digerat.
"Creierul nostru este plin de speranță."
"În absența unei speranțe reale, membrii familiei lovite de această boală se pot uita pe site-ul Asociației Alzheimer, între un scutec schimbat și mâncarea de sugari cu care își hrănesc părinții, pentru a afla ultimele descoperiri : un nou cromozom purtător de gene este asociat cu boala, încă o enzimă vitală este absentă la bolnavii cu Alzheimer. Și totuși, ăn spatele fiecărui cuvânt pe care îl citesc cu răbdare se ascunde inevitabil aceeași întrebare latentă și disperată : Oare știința progresează cumva? Sau se mulțumește să dea o formă mai puțin complicată unei lipse de speranță vechi de când lumea?" "Un loc fără gînduri, desăvârșit. Un loc izbăvit de trecut și de viitor. Un loc unde nu-ți aminteai nimic, așadar nu pierdeai nimic. Un loc unde trebuia doar să se gândească la un drum pe care dorea să-l aibă." Cum ar fi să pierzi rând pe rând toate lucrurile care te definesc ca persoană și ființă umană? Pun pariu că nu ți-ai pus niciodată întrebarea asta. Ai fost prea ocupat ca să te gândești la așa ceva. Întrebările fără răspuns nu își au locul în mintea ta. Alergi în fiecare zi tot mai repede, încerci să faci cât mai mulți bani, să vizitezi locuri cât mai exotice, să îți întreții familia care îți cere tot mai mult. Până când începi să uiți anumite lucruri, te trezești dimineața lângă persoane complet străine, nu știi nici măcar unde te afli. Oare asta e casa ta? Un hotel? Un spital? Brusc, începi să te bâlbâi, nu mai reușești să accentuezi gândurile, amintiri nu mai ai și parcă toate puterile te părăsesc. Dacă nu te regăsești , înseamnă că ești norocos. Ești liber să te bucuri de cel mai important bun pe care îl ai : SĂNĂTATEA. Această carte este despre neputință. Neputința unui tată de a-i mărturisi adevărul fiicei lui. Neputința unui fiu de a ameliora starea mamei lui. Neputința noastră în fața forțelor destinului, încercând să-i dăm haosului un nume. Neputința de a-ți aminti prezentul.
P.S. Am amintit mai sus doar câteva simptome care apar la acești bolnavi și am decis să mă opresc. Cei interesați de mai multe detalii despre maladia Alzheimer sau doritori să facă o donație pentru cercetare pot vizita site-ul Alzheimer's Association la adresa www.alz.org .
Povestea Uitării by Stefan Merrill Block
My rating: 5 of 5 stars "Creierul nostru este plin de speranță." View all my reviews
Deși de obicei nu respect această ordine, întâi am văzut filmul, care mi-a trezit dorința de a citi cartea. Atât filmul, cât și cartea, trebuie să recunosc, sunt delicioase. Lăsând la o parte măiestria și pasiunea cu care gătesc (din film) și fantasticele descrieri ale alimentelor și tehnicilor (din carte), ai vrea să te teleportezi și să ajungi să guști din preparatele acelea. Sau dai o fugă până la bucătărie și te mulțumești cu un sandwich, căci îți lipsește îndemânarea, dar și ingredientele. Mai în glumă, mai în serios, am savurat cartea de la prima până la ultima pagină, iar filmul mi-a trezit niște emoții pe care nu le-am regăsit în scrisul autorului.
Recomand! Atât cartea, cât și filmul.
"Singura modalitate de a păstra o femeie este să o pictezi."
"I-am aparținut, în întregime. Și a meritat. Fără nici o îndoială, a fost cea mai bună relație pe care am avut-o cu cineva. Știu că e groaznic să spun așa ceva, și că mă gândesc inevitabil la Daniel, la ceea ce înseamnă el pentru mine, la cât de importantă este pentru mine relația noastră. Însă știu că așa a fost și ar fi absurd acum să nu recunosc." "Fiecare dintre noi a dat cu bâta în baltă cel puțin o dată, în situații dificile. Toți am părăsit pe cineva când avea cea mai mare nevoie de noi." "Viața oamenilor e plină de iubiri imposibile rămase prin cotloanele prăfuite ale minții." "Nou și modern - atributele cele mai perisabile din câte există." "Tot ce poți face cu o femeie e să o modelezi după gustul tău, zice Amadeo, fără patimă, urmărind stucaturile tavanului, ușor amețit de alcool. Să o iei ca pe o materie primă, ca un diamant brut, apoi să îndepărtezi tot ceea ce are în plus pentru a-i da exact forma dorită de tine." "Obsesia lui. Teresa lui. O frumusețe nepământeană, cu privirea piezișă, așa cum o avusese dimineață, când voise să-l părăsească. Teresa privind dincolo de viață, dincolo de orizontul pe care el i-l trasase. Teresa lui, singura femeie pe care și-a dorit s-o facă fericită. Captivă între acele ziduri, dar pierdută pentru totdeauna." Un thriller captivant, care m-a făcut să mă reîndrăgostesc de Barcelona. Prima dată a fost după ce am citit cărțile lui Zafon și trebuie să recunosc că tânăra scriitoare, Care Santos a împrumutat puțin din stilul acestuia, din misterul care învăluie fiecare pagină. Am stat cu sufletul la gură de la început până la sfârșit. A reușit să mă prindă repede, date fiind ingredientele esențiale ale poveștii : dragoste în vremuri de mult apuse, artiști, pictori, crimă, suspans. |
Arhivă
April 2024
|