Bryn Greenwood - Partea urâtă și minunată a lucrurilor

Tocmai am terminat de citit una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din câte s-au scris vreodată. Pe parcursul a 400 și ceva de pagini, le-am simțit pe toate - tristețe, furie, uimire, dezgust, empatie, revoltă, speranță, încântare, curiozitate. Mi-a solicitat atenția, sufletul și părți ale caracterului meu care ies la iveală în cele mai nepotrivite momente - sentimentul de revoltă a fost constant pe parcursul lecturii, iar în clipa în care cei doi îndrăgostiți sunt puși la pământ de destinul nemilos mi s-a tăiat respirația la propriu. Povestea lui Wavy și a lui Kellen e una atipică - dragoste la prima vedere între o fată de opt ani și un băiat de aproape nouăsprezece. Această diferență de vârstă e lucrul care îi condamnă până la urmă, deși relația lor crește treptat - Kellen e cel care are grijă de Wavy, o duce și o aduce de la școală, îi face cumpărăturile, o ajută la curățenie. Wavy face parte dintr-o familie disfuncțională, care a lăsat urme adânci în mintea și în sufletul ei. Tatăl e traficant de droguri, mama dependentă de ele și de relația toxică cu soțul său. Wavy și fratele ei sunt nevoiți să se descurce singuri, să se hrănească și să se ajute unul pe celălalt, să facă față la scandalurile din casă și să pășească pe vârfuri de fiecare dată când mama lor e bolnavă. ​Kellen are grijă de cei doi fără să stea pe gânduri, căci ceva îl atrage ca un magnet spre Wavy. 

Pe măsură ce ea crește și relația lor se transformă într-o iubire profundă, Kellen încearcă s-o protejeze de lumea întreagă. Se lasă prins în acest joc al iubirii, acceptă toate condițiile impuse de Wavy , deși conștientizează faptul că în ochii lumii ar putea părea un pervers. Instabilitatea familiei Quinn nu face decât să adâncească această relație, să o transforme și mai mult pe parcursul anilor. Evident că lucrurile iau o turnură nefastă, iar cei doi îndrăgostiți, logodiți deja, sunt separați printr-o farsă a destinului. Dar Wavy nu este pregătită să renunțe la cel care i-a fost alături mereu, cel care a ascultat-o, a iubit-o fără să pună întrebări și i-a oferit experiențe de neuitat. Anii trec, dar iubirea lor nu se stinge și în ciuda tuturor piedicilor, Wavy va căuta o cale pentru a-l strânge din nou în brațe...

Știu că la prima vedere relația protagoniștilor poate părea ciudată, dar între ei nu e doar o mare dragoste, care crește pe parcursul anilor, e o intimitate profundă, o cunoaștere deplină a celuilalt fără să fie nevoie de prea multe vorbe, o apropiere firească și plină de energie. Relația dintre ei este evidentă pentru toți cei din jurul lor, chimia, dar și sentimentele puternice umplând fiecare încăpere în care se află. Mediul în care se dezvoltă această relație e unul infam, evident - Wavy e fiica unui traficant de droguri, este neglijată și traumatizată, fără pic de încredere în oameni, iar Kellen e unul dintre oamenii care rezolvă treburile murdare ale tatălui ei. În alte circumstanțe, ar fi fost o relație nepotrivită de la bun început, însă nimeni nu se preocupă prea mult de soarta lui Wavy ; toată lumea o consideră o fată ciudată și față de care poate vorbi deschis, căci ea oricum nu va repeta un cuvânt din ceea ce a auzit. 

Kellen nu e doar iubirea din cărți preschimbată în realitate, e omul care o salvează din toate punctele de vedere, care îi redă încrederea în viață și în oameni, deși personalitatea lui Wavy nu se schimbă prea mult de-a lungul anilor. Începe să rostească mai multe cuvinte, să schimbe păreri și să comploteze împreună cu verișoarele ei, dar singurul în fața căruia e EA cu adevărat e Kellen. Nimic nu pare greu de spus când se află în fața lui, toate sentimentele pe care ceilalți le-ar putea interpreta greșit sunt absolut firești pentru omul pe care îl iubește. Cred că asta e motivul pentru care mi-a plăcut atât de mult povestea lor - sunt doi oameni pe care viața îi încearcă în repetate rânduri ; consideră un noroc dumnezeiesc faptul că s-au găsit unul pe celălalt și se acceptă unul pe altul din cea mai pură și sinceră formă de iubire. Niciunul nu dorește ca persoana iubită să fie altfel, să facă lucruri pe care nu dorește să le facă sau să mențină relația doar de dragul amintirilor. 

Cred că așa ar trebui să arate orice relație de iubire între doi oameni - te iubesc pentru ceea ce ești, mă iubești pentru ceea ce sunt. Dacă vrei să-mi dai ocazia de a crește alături de tine, poți s-o faci. Voi face și eu la fel. Fără constrângeri. Fără minciuni. Fără schimbări impuse sau schimburi inechitabile. Dragostea înseamnă acceptare, înțelegere și libertate. 

​Cartea o găsiți aici.