Într-o lume devastată de război, două surori fug din calea bombelor într-un peisaj idilic din zona rurală a Angliei. Pentru a-și proteja sora mai mică în vârstă de doar cinci ani, Hazel inventează o poveste despre un tărâm magic, un loc în care vor fi mereu în siguranță orice s-ar întâmpla. Fascinată de această realitate paralelă, Flora descoperă lumea din alte unghiuri, cu inocență și deschidere. Atunci când nu îi povestește întâmplări din lumea de basm, Hazel o poartă pe sora sa în plimbări lungi și inventează fel și fel de jocuri pentru a-i distrage atenția de la cruda realitate pe care o trăiesc. Dar într-o zi ca oricare alta, Flora dispare pe malul râului , iar Hazel nu poate să nu se simtă vinovată. Două decenii mai târziu, tânăra încă poartă în suflet vinovăția și regretul că nu a putut face mai mult, că nu a căutat-o îndeajuns pe Flora, că nu a avut suficientă grijă de ființa pe care o iubește cel mai mult pe lume. Acum are o viață aparent stabilă și o slujbă la care a visat dintotdeauna, dar lumea ei va fi dată din nou peste cap atunci când descoperă o carte intitulată Pădurea șoaptelor și râul de stele. Hazel nu a mai povestit nimănui despre lumea pe care a inventat-o pentru Flora, iar acum trecutul pare să-și întindă din nou brațele negre spre ea, amenințând să-i distrugă liniștea...

Este unul dintre cele mai populare romane din sfera booktok-ului și, citindu-l, am înțeles și de ce. Folosind de puțină vreme această platformă, nu înțelegeam neapărat fenomenul sau trendurile care fac ca anumite titluri să devină rapid foarte populare, și, recunosc (să nu fie cu supărare pentru nimeni) că eu nu aș citi nici măcar un sfert din cărțile recomandate acolo. Pot să înțeleg de ce sunt atât de iubite și de apreciate, majoritatea fiind lecturi care merg foarte ușor, care nu necesită neapărat concentrare sau profunzime, publicul fiind format în special din adolescenți. După ce am săpat puțin în adâncurile TikTok-ului, am descoperit și alte categorii de cititori, care au în vizor alte titluri și alte genuri de povești. Nu am făcut această introducere cu scopul de a judeca sau de a blama pe cineva care citește un anumite gen de carte, ci pentru a vă reaminti că există o poveste potrivită pentru orice cititor, iar uneori poți avea parte de o surpriză acolo unde nu te aștepți. Așa s-a întâmplat în cazul meu cu cartea lui Valerie Perrin, Apă proaspătă pentru flori, o poveste a cărei acțiune se petrece în imediata apropiere a morții, subliniind importanța iubirii și a bucuriei, a vieții trăite în fiecare clipă.