Un bărbat și o femeie stau unul lângă celălalt în avion și încep să vorbească de parcă s-ar cunoaște de o viață. Discuția începe lent și se transformă firesc într-o conversație despre iubire, dezamăgiri, cariere, familii etc. Între cei doi străini se strecoară vorbe nenumărate, iar intimitatea dintre ei începe să crească. Chiar dacă se simt surprinși de această apropiere subită și de familiaritatea cu care se adresează unul altuia, nu o arată neapărat, acceptând pur și simplu situația și mersul firesc al discuției. Romanul este format din zece conversații în care cei doi își povestesc viețile cu o pasiune nebănuită. Doi oameni care s-au mai văzut până atunci încep să vorbească, iar lumea se oprește în loc și ascultă cu răsuflarea tăiată.

Construit cu finețe și profunzime, romanul lui Rachel Cusk o propulsează în rândul scriitorilor contemporani cu o voce puternică. Nu am citit nimic scris de ea până la romanul de față, dar mi se pare o poveste care ne redă încrederea în umanitate. Momentul dintre cei doi străini pare unul pe care l-am trăit cu toții, în care viața ne propulsează într-o situație neobișnuită, care poate părea ciudată din exterior și pe care tindem s-o înlăturăm rapid, regretând apoi că nu ne-am lăsat duși de val. De câte ori vi s-a întâmplat să cunoașteți pe cineva și să vorbiți cu persoana respectivă la fel de firesc cum respirați? Aceste conexiuni sunt rare și apar sub forma unei lecții, a unui test pe care viața ni-l pune la dispoziție pentru a ne scutura puțin. În contextul social al lumii de azi, oamenii și-au pierdut încrederea unii în alții, sunt reținuți nu doar față de necunoscuți ci și față de cei apropiați, refuzând să se deschidă vreodată în fața unei alte persoane. Ceea ce e total greșit, căci nu putem supraviețui singuri. Suntem o rasă care are nevoie de interacțiune pentru a avansa și a evolua din toate punctele de vedere. Iar conversația cu un om care nu te cunoaște și pe care nu îl cunoști poate fi profund eliberatoare, ca o situație privită din afară, analizată și gândită la rece. 

Cumva întâlnirea celor doi și interacțiunea de după, conversațiile care devin pline de detalii neștiute despre viața fiecăruia, pare desprinsă dintr-o lume în care oamenii nu se feresc să vorbească cu ceilalți dacă simt acest impuls. Nu le este frică să se deschidă în fața unui străin dacă așa le dictează inima. Acest tip de conexiune, pe care îl simți o dată, de două ori în viață, pe care nu îl poți explica logic, e ceea ce ne transformă și ne modelează. E glasul inimii, dacă e să romanțăm situația. Cred că unii oameni ne apar în viață pentru a ne învăța ceva, uneori într-un mod dur, alteori mai blând, sub forma unei întâlniri aparent întâmplătoare. 

​Cartea o găsiți aici. 

Știți toate teoriile alea despre cupluri pe care le auzi de fiecare dată când ieși dintr-o relație sau te afli într-un impas sentimental? Contrariile se atrag întotdeauna, Nu era omul potrivit pentru tine... , Nu ai cum să dai de sufletul-pereche pe internet etc. Matthew D. Johnson, profesor de psihologie la Universitatea Binghamton, specializat în dezvoltarea distresului marital și a disfuncțiilor familiale, cercetează toate aceste teorii și le demontează pe baza studiilor existente. Dinamica unei relații variază de la cuplu la cuplu și tocmai acest lucru este scos în evidență - faptul că două relații nu au cum să fie la fel, indiferen cât de multe asemănări există și prin urmare nici aceste teorii nu se pot aplica asupra tuturor persoanelor din lume. Generalizarea relațiilor nu face decât să creeze false așteptări și să-i scoată din context pe cei care fac lucrurile în mod diferit, îndepărtându-se de pașii tradiționali. 

Să luăm de exemplu principiul conform căruia contrariile se atrag și care se aplică în viața reală de foarte multe ori. Oamenii caută în partenerul lor ceea ce le lipsește, sperând că personalitățile lor se vor completa. Bineînțeles că asta nu le garantează o relație de lungă durată sau fericirea supremă, însă doi oameni care aparent nu au nimic în comun se cuplează fără să își facă prea multe probleme legate de cum vor evolua împreună. Studiile însă spun că nu este întotdeauna așa și chiar dacă această atracție există, ea nu durează foarte mult deoarece valorile comune sunt foarte importante într-o relație, în special când aceasta evoluează spre lucruri serioase și (oarecum) definitive - căsătorie, copii. 

Cartea face parte din colecția PPT(Psihologia pentru Toți) și dacă doriți să aflați mai multe lucruri despre dinamica relațiilor, ce ne apropie și ce ne desparte de oameni, de ce urmăm același tipar al relațiilor și alte fapte interesante pe care psihologii le-au descoperit prin studii sau dacă sunteți pasionați de psihologie în general. v-o recomand cu drag. Colecția este foarte vastă și tratează nenumărate subiecte, printre care relațiile cu cei din jur, experiențele și traumele de care avem parte, cum putem deveni mai conștienți de ceea ce trăim și de deciziile noastre, cum să ne creștem copiii cu blândețe sau cum să ne vindecăm de ceea ce am trăit în propria copilărie pentru a-i putea crește frumos. 

Cartea o găsiți aici. 

Într-o dimineață, trei tineri pleacă la o partidă de surfing. Pe drumul de întoarcere spre casă, epuizați de energia valurilor, sunt implicați într-un accident de mașină pe un drum pustiu. Unul dintre ei, cel care nu purta centura de siguranță, este aruncat afară din mașină și va ajunge la spital în moarte cerebrală. Romanul documentează următoarele 24 de ore din viața lui și are în centru transplantul de inimă la care va fi supus. Tragedia sa va lăsa în urmă o viață renăscută - inima lui va bate în pieptul unei femei care aștepta cu disperare o a doua șansă. 

Cartea urmărește tot procesul în desfășurare - de la declararea morții cerebrale, anunțarea familiei și cererea consimțământului pentru donarea de organe până la momentul final, în care aceasta pleacă spre noul locatar, Moartea e întotdeauna tragică pentru cei rămași în urmă, în special când e vorba despre moartea violentă a unei persoane tinere, care avea toată viața la dispoziție. Autoarea e foarte bine documentată în legătură cu acest proces, prezentând perspectivele tuturor celor implicați și transformând birocrația acestui demers într-o metaforă care îți va smulge lacrimi. 

Subiectul donării de organe este unul sensibil, dar care ar necesita mult mai multă promovare și informare pentru persoanele care ar putea contribui. Nu este cel mai ușor de abordat subiect atunci când o persoană suferă, în special pentru părinții care tocmai și-au pierdut copiii într-un mod tragic. Nu este ușor de gestionat o situație în care sunt implicați atât cei care au suferit o mare pierdere, cât și cei care așteaptă de mulți ani o șansă de a trăi. Nu știu cât de bine stau francezii la capitolul donatori, dar știu că la noi în țară situația este dramatică. Poate din lipsa unei informări corespunzătoare, poate din lipsa educației medicale, stăm foarte prost la capitolul acceptare și înțelegere. E evident că vorbesc în necunoștință de cauză (nu am trecut prin așa ceva, nu știu cum aș reacționa într-o situație de genul acesta), însă mi se pare un subiect despre care nu se vorbește suficient. Oamenii încă sunt reticenți, iar când durerea te atacă din toate părțile e mult mai dificil să iei o decizie. 

Poate cea mai ingenioasă idee de a atrage atenția asupra importanței donării de organe a avut-o un om de afaceri din SUA, care și-a îngropat o mașină în valoare de sute de mii de dolari în stare de perfectă funcționare. Scandalizați, oamenii au întrebat de motivele din spatele acestui gest, iar omul le-a răspuns simplu că ar trebui să fie mai șocați de faptul că se îngroapă atâtea organe capabile să salveze vieți în loc de soarta unei mașini scumpe. Concluzia acestui gest a fost că punem prea mult preț pe lucruri, iar pe oameni prea puțin. 

Cartea o găsiți aici. 

Majoritatea oamenilor trăiesc ori ancorați în umbrele trecutului, ori cu gândul la un viitor mai luminos. Prea puțini sunt cu adevărat conștienți de clipa prezentă, de aici și acum, prea mulți au uitat să trăiască în prezent, fără să se gândească la alte momente. Această inconștiență nu provine doar din stresul la care suntem supuși în fiecare zi, presați sub muntele sarcinilor pe care le avem de îndeplinit, ci din faptul că nu ne cunoaștem cu adevărat pe noi înșine și nu cunoaștem lucrurile de care suntem capabili. Carlos L'Abbate spune că nu suntem conștienți nici măcar de gândurile noastre și de consecințele lor în univers. Această carte se vrea a fi un manual care să ne introducă în arta cunoașterii, a apropierii de noi și de puterile noastre, a unei existențe trăite în prezent și cu intensitate. 

Autorul a fost mereu interesat de sensul vieții și al morții, dar și conștient de faptul că viața nu e așa cum pare, că există forțe care ne coordonează pe tot parcusul drumului și lucruri menite să se întâmple, indiferent cât de departe am fugi. Ideea de la care pornește această carte e faptul că toate gândurile și ideile noastre au ecou în univers. Un gând bun atrage o energie pozitivă, iar unul dușmănos atrage energii care ne influențează negativ. Tot ceea ce gândim, tot ceea ce facem are ecou în univers. Tot ceea ce suntem noi, fie că predomină energia pozitivă sau negativă, va atrage la rândul său același tip de persoane. Pentru a ne cunoaște cu adevărat ca persoane, trebuie să înțelegem că suntem mai mult decât materie și că toate acțiunile noastre atrag după ele consecințe. La fel și oamenii pe care îi cunoaștem - pe unii îi întâlnim în momente total nepotrivite, pentru că locul lor nu e lângă noi, iar pe alții îi atragem după o perioadă în care am stat doar cu noi înșine și ne-am vindecat de experiențele care ne-au marcat. 

Totodată, în jurul nostru există multe forțe care ne influențează gândirea, deciziile și acțiunile, de care nu suntem conștienți pe deplin. Din momentul în care începem să ne punem întrebări, să cercetăm cine suntem cu adevărat și de ce comitem aceleași greșeli de fiecare dată, de ce ne înconjurăm de oameni care ne trag în jos sau de ce rămânem în aceleași relații toxice, totul capătă un nou sens și vedem lumea cu alți ochi. Citind această carte, avem o nouă viziune asupra universului și asupra ființei umane, care e mai mult decât ceea ce se vede cu ochiul liber. 

Probabil că cea mai importantă întrebare pe care mi-am pus-o citind această carte a fost legată de dezamăgirea mea atunci când lucrurile nu ieșeau așa cum mi le imaginasem. De ce? Pentru că gândul constant la un viitor care să arate într-un anumit fel te depărtează de clipa de acum, de ceea ce poți realiza azi și de momentele în care poți să te bucuri. Iar viitorul, care devine realitate la un moment dat, nu mai arată deloc ca în planurile de demult. Lucrurile se schimbă constant și aceasta e singura certitudine a vieții noastre. 

Cartea o găsiți aici. 

Cei de la Nemira lansează o campanie specială, prin care încurajează cititul și subliniază beneficiile acestuia. Cititorii sunt oameni faini și dacă aveți nevoie de un singur motiv pentru a citi, vă spun doar - LIBERTATE. Libertatea de a evada de tot atunci când vrei tu, de a călători gratis în alte lumi, de a cunoaște alți oameni și de a învăța mai multe despre tine. Detaliile acestei campanii le găsiți mai jos, în comunicatul editurii.

​#BooksAreMagic 

Să încurajăm cititul de plăcere e misiunea de suflet a editurii Nemira, iar în 2020 pornim, alături de comunitatea noastră de cititori de cursă lungă, o campanie de promovare a magiei poveștilor din cărțile preferate #BooksAreMagic. 

Pentru noi, cărțile nu sunt obiecte, sunt canale prin care ajungem la povești puternice și importante, la idei provocatoare, care stimulează imaginația și gândirea critică. Pentru noi și pentru cititori Books really Are Magic.

Așa că, pe tot parcursul anului, pe canalele Nemira vom publica materiale despre plăcerea lecturii, obiceiuri de lectură, dar și recomandări de lectură de la cititori și, pentru noutățile noastre, am desemnat„ambasadori” ai cărților, cititori cu care am simțit un Book Match Made in Heaven.

În luna martie, sărbătorim împreună scriitoarele și protagonistele care ne inspiră, sub sloganul #FemeileSuntTari și mai sărbătorim poezia, această pasăre rară, de 21 martie – Ziua Internațională a poeziei.

Toată luna aprilie (când sărbătătorim Ziua Internațională a Cărții pentru Copii și Tineret pe 2 aprilie și pe 23 aprilie, – Ziua Internațională a Cărții) invităm cititorii să țină un „jurnal de lectură” alături de noi și să schimbăm zilnic impresii în campania „Ce carte citești azi?”.

Iar în luna mai ne pregătim pentru cea mai mare întâlnire cu cititorii – Salonul de Carte Bookfest.

Vrem să îi cunoașteți mai îndeaproape pe scriitorii români publicați în colecțiile n’autor – de proză și Vorpal – de poezie, așa că aceștia vor fi parte dintr-o campanie video despre cum scriu, de ce scriu și, mai ales, cum au ajuns să fie publicați.

Așadar, așteptăm cu drag super-cititorii să fie alături de noi în numele #BooksAreMagic și să împărtășească cu cei din jurul lor, plăcerea lecturii!

Campaniile se desfășoară pe canalele online ale editurii: blogul Nemira, pagina de Facebook și Instagram, grupurile Facebook Armada și Young Adult și prin newsletterele trimise în fiecare luni.

Deși cel mai cunoscut roman al ei rămâne Dă mai departe!, a scris nenumărate cărți care au făcut-o cunoscută publicului larg și i-au adus notorietatea de care se bucură și astăzi. Catherine Ryan Hyde scrie într-un mod sensibil și lipsit de prejudecăți despre lumea în care trăim, scoțând la iveală rănile pe care nu știm cum să le vindecăm și perpetuarea lor de la generație la generație. Rămas-bun pentru acum are în centru o prietenie extraordinară, care va supraviețui timpului și tuturor obstacolelor, creând un precedent capabil să înlăture prejudecățile rasiale. Doi băieți, unul alb, celălalt de culoare, se întâlnesc întâmplător și salvează împreună un câine. Prietenia lor va supraviețui tuturor încercărilor grele, prejudecăților emise de cei din jur și privirilor dezaprobatoare. 

De cealaltă parte, povestea urmărește destinul misterioasei doctorițe care a salvat câinele. Locuind la o casă de la marginea orașului, închisă în sine, plină de durere după o tragedie de familie, femeia începe o viață nouă după apariția celor doi copii la ușa ei. Toate zidurile pe care le-a construit ani la rând încep să se dărâme, pentru că viața îi oferă o șansă nouă de a visa, de a iubi și a spera alături de un om capabil să o iubească așa cum este. 

Romanul este de o încârcătură emoțională aparte și explorează toate fațetele caracterului uman, toate măștile pe care oamenii le poartă și de care scapă în cele mai neașteptate situații. Concluzia romanului este că oamenii îți spun întotdeauna cine sunt, îți arată de la început ceea ce sunt și ce trebuie să aștepți de la ei. Indiferent de măștile pe care le poartă, de zidurile după care se ascund, oamenii nu pot scăpa de adevăratul lor caracter, care îi va trăda în situații pe care nu le pot accepta sub nicio formă și în fața unor oameni pe care nu îi consideră inferiori. Problema discrimării rasiale (care încă există) este descrisă în detaliu, de la dificultățile unui om de culoare de a ieși din casă după o anumită oră până la imposibilitatea de a fi acceptat într-o comunitate predominant albă. Tânărul și tatăl acestuia, nou-veniții din oraș, se confruntă cu probleme pe care nu le-au anticipat, deși nu au făcut și nu fac rău nimănui. Romanul prezintă și un episod important pentru oamenii de culoare - primul cuplu care a ajuns la Curtea Supremă din cauza faptului că nu erau lăsați să se căsătorească, fiind de rase diferite. Succesul lor a creat primul precedent pentru cazurile din întreaga Americă, dându-le oamenilor libertatea de a iubi pe cine vor, indiferent de culoarea pielii. 

Cartea o găsiți aici.