Alberto Manguel - Sfârșitul bibliotecii mele

Am visat dintotdeauna la o casă plină de cărți, iar rafturile pline de povești să împânzească fiecare colț. Pentru un cititor înfocat asemenea mie, biblioteca este mai mult decât o carte de vizită, e un pansament de pus pe rană de fiecare dată când lumea te rănește. Indiferent de mărimea bibliotecii sau de valoarea materială, poveștile care contează rămân cu noi pentru totdeauna. Asta e concluzia la care am ajuns în ultimul timp, după ce ani la rând am adunat extrem de multe cărți și le-am ținut evidența cu un fanatism ieșit din comun. Am înțeles însă că rolul poveștilor e să circule, să ajungă la cât mai mulți oameni și să nu se oprească nicicând din vindecat suflete. Am renunțat la multe povești din biblioteca mea și le-am lăsat să circule prin lume, am încercat să mă detașez cumva de obsesia mea pentru cărți, fiindcă am înțeles că nu le voi putea purta mereu după mine, oriunde aș merge. Poveștile care mi-au rămas în suflet și minte sunt mereu cu mine, le păstrez și în format fizic și le țin aproape cât de mult pot. Însă situația bibliotecilor (și nu numai) din secolul XXI e una destul de precară, căci trăim într-un haos teribil din toate punctele de vedere, ne mutăm din loc în loc atunci când nu ne mai e bine și lăsăm în urmă atât amintiri, cât și obiecte. 

​Avem la îndemână metode mult mai simple de a căra o bibliotecă sau chiar mai multe după noi - era digitală ne oferă soluții ingenioase și ne va oferi în continuare, însă pentru un cititor pasionat cărțile reale rămân cea mai la îndemână metodă de a se pierde în alte lumi și de a-și respecta tabieturile. Sfârșitul bibliotecii mele, scrisă de un mare iubitor de carte (nu e primul volum cu subiect literar scris de Alberto Manguel), a pornit de la dilema autorului legată de biblioteca personală - mutându-se din Franța, e nevoit să-și împacheteze și transporte toate cărțile în noua locație. 30000 de volume, adăpostite până atunci într-o moară veche de pe valea Loarei, urmau să ajungă tocmai în Canada. Pornind de la această despărțire (Manguel pleca spre New York), autorul începe să reflecteze asupra relației dintre cititor și cărțile pe care le deține, dar și viitorul apropiat al bibliotecilor din întreaga lume, în contextul unei generații care abia mai citește. 

De-a lungul timpului, bibliotecile au suferit nenumărate modificări, s-au adaptat capriciilor vremii sau a oamenilor, dar au rămas aceeași oază de liniște și lumi misterioase, locul cel mai sigur pentru toți cititorii lumii. Cea mai dezastruoasă dispariție a unei biblioteci e cea a faimoasei biblioteci din Alexandria, considerată și astăzi un reper pentru lumea literară. Nimeni nu știe cu exactitate când și cum a dispărut, cât de măreață era și ce volume adăpostea în adâncurile ei, dar legendele din jurul ei își trimit ecourile și astăzi. De la volume protejate cu lacăte sau chiar cu prețul vieții am ajuns la o abordare mult prea libertină - totul ne este la îndemână, informația se găsește pretutindeni (trebuie doar să știi unde să cauți), dar citim din ce în ce mai puțin, iar timpul petrecut în biblioteci e unul insuficient sau chiar inexistent. Pentru cei mai mulți copii ai lumii moderne, nu există alte biblioteci înafara celor școlare și nici o dorință acută de a explora această posibilitate, de a face cunoștință cu cât mai multe cărți. Bibliotecile se află pe cale de dispariție, la fel ca multe specii ale lumii animale sau principii de viață, pe care omul modern le ignoră cu desăvârșire. Paradoxul vremurilor noastre nu se limitează doar la excesul de informații, multitudinea de probleme și lipsa de timp, ci se extinde asupra educației, a lecturii și a relației pe care o avem cu ea de-a lungul vieții. 

Iubirea pentru cărți se naște în cele mai neașteptate momente, de cele mai multe ori datorită unui personaj suficient de carismatic care ne deschide ochii spre lumi mult mai interesante decât cea în care trăim. Copil fiind, ești fascinat în fața fiecărei noutăți și mult mai deschis spre tot ceea ce nu îți este cunoscut încă. Obiceiul de a citi, dar și cel de a colinda bibliotecile în căutare de comori trebuie crescute încă din copilărie, prezentând beneficiile acestora și alimentându-le zi de zi. 

Cartea o găsiți aici.