Alan Hlad - Lungul zbor spre casă

Pornind de la evenimente reale din timpul celui De-al Doilea Război Mondial, Lungul drum spre casă este o poveste plină de curaj dedicată eroilor necuvântători care au grăbit sfârșitul erei naziste. Între 1941 și 1944, la inițiativa lui Winston Churchill, Marea Britanie a folosit aproximativ 16.000 de porumbei voiajori pentru a primi mesaje din Franța și Olanda, ambele țări fiind sub ocupație nazistă. Acțiunea se petrece la o crescătorie din Epping, Anglia, unde Susan Sheperd și bunicul ei își pregătesc porumbeii pentru această nouă misiune. Cu sufletul îndurerat pentru soarta lor, Susan știe că mulți dintre ei nu se vor mai întoarce acasă, dar cu toate acestea zborul lor ar putea ajuta la încheierea rapidă a războiului care le-a nimicit viețile. Susan era obișnuită cu greutățile și glumele destinului - a rămas orfană de mică, fiind crescută de bunici, dintre care doar bunicul Bertie îi mai rămăsese acum alături. Războiul însemna rutină și vigilență permanentă, iar Susan nu se aștepta nicio clipă să-și întâlnească sufletul-pereche tocmai acum. Dar exact asta se întâmplă odată cu apariția americanului Oliver Evans la ferma lor. 

Ollie, originar din Maine, ajunge printr-o serie de întâmplări neobișnuite tocmai în Anglia. Deși la început nu știe nimic despre porumbei și nici nu conștientizează importanța misiunii, Ollie ajunge să-i îndrăgească și să lupte pentru bunăstarea lor. Conexiunea dintre el și Susan devine tot mai puternică pe măsură ce încep să-și împărtășească experiențele de viață, dorințele și planurile de viitor. Ollie nu și-a imaginat că viața îl va purta la o fermă îndepărtată din Anglia (visul lui cel mai mare fiind să piloteze un Spitfire și să-i nimicească pe nemți) dar acum nu ar mai vrea să plece nicicând din acest loc. Dar printr-o serie de evenimente nefericite, ajunge în Franța aflată sub ocupație nazistă împreună cu porumbelul preferat al lui Susan - Ducesa. Aceasta nu făcea parte din misiunea britanică, fiind feblețea lui Susan, aproape un animal de companie. Dar Ducesa se dovedește a fi un simbol al speranței, căci intuiește bine sentimentele dintre cei doi și timp de câteva luni poartă mesaje din Franța în Anglia și înapoi. Curajul ei și modul de a evita pericolele nenumărate de pe drum îi determină pe Ollie și pe Susan să lupte mai departe, cu năzuința că războiul se va termina curând, iar ei vor putea să-și trăiască dragostea. 

Lungul drum spre casă este unul dintre cele mai emoționante romane pe care le-am citit, o poveste despre speranță și regăsire într-un moment tulburător al istoriei. Viața din timpul războiului i-a pus pe oameni la încercare în toate modurile posibile, obligându-i să-și revizuiască principiile și visele, să lupte cu dârzenie în ciuda tuturor obstacolelor sau să facă compromisuri pentru a supraviețui. Și în pofida tuturor distrugerilor, a bombardamentelor și a tristeții, dragostea a reușit să rămână în viață, să schimbe destine și să-și urmeze cursul precum apa care curge neîncetat. Dragostea e cea care i-a ținut pe oameni în viață și i-a umplut de speranța unor vremuri mai fericite. 

Chiar dacă cunoaștem deja nenumărate povești despre oameni curajoși care au reușit să schimbe cursul istoriei, mai sunt nenumărați eroi din acele vremuri pe care istoria i-a omis. Așa a fost și cazul porumbeilor britanici care au cărat mesaje din țările ocupate înapoi în Anglia. Mulți dintre ei au fost sacrificați în primele zboruri, iar după ce naziștii și-au dat seama de stratagema britanicilor, au fost din ce în ce mai vânați - atât în bătaia puștilor, cât și a șoimilor de care soldații germani s-au folosit. Sacrificiul lor a fost un exemplu de curaj, deși păsările nu au știut cu exactitate ce înseamnă misiunea lor. Dar, la fel ca în cazul Ducesei, probabil că au simțit importanța mesajelor pe care le purtau pe piciorușe, au simțit teama și disperarea din jurul lor și s-au străduit din toate puterile să se întoarcă acasă. Pe cât de des a fost posibil. 

Cartea o găsiți aici.