Ahmet Altan - Nu voi mai vedea lumea niciodată

Ahmet Altan este unul dintre cei mai apreciați autori de origine turcă, un jurnalist de excepție și un caracter puternic. Volumul de față descrie experiența sa din închisoare, după ce a rostit câteva cuvinte nefericite în cadrul unei emisiuni televizate. Considerat inamic al sistemului, este arestat împreună cu fratele său, fără să primească prea multe explicații despre acuzațiile care li se aduc. Este eliberat, dar câteva zile mai târziu se constată că a fost o greșeală, iar Ahmet se întoarce în temniță. Procesul de acomodare începe cu o minte limpede și conștientizarea faptului că nu vor putea niciodată să-i fure imaginația și măiestria de a scrie. I-au furat libertatea trupului, dar libertatea minții a rămas intactă, mereu în alertă, mereu pregătită să descrie tot ceea ce se află în jur - toate experiențele noi și provocatoare de care are parte încă de la arestare. 

Mărturia sa are ceva aparte, cumva misterios. Orice om în situația lui și-ar smulge părul din cap de disperare sau ar ceda rapid acestei noi realități, dar Ahmet este calm de la bun început, conștient că nu va mai putea face o mulțime de lucruri, dar totuși fericit că nu au cum să-i răpească iscuțimea minții. Dragostea pentru scris nu moare nici în spatele gratiilor și cu riscul de a suferi pedepse chinuitoare, începe să își povestească experiența, încredințând aceste cuvinte prețioase avocaților săi. Este aproape un miracol apariția acestui volum, având în vedere condițiile în care a fost scris și imaginea autorului. Între timp, Ahmet Altan a fost eliberat în noiembrie anul trecut, după mai bine de trei ani petrecuți în spatele gratiilor.

Nu voi mai vedea lumea niciodată este un exemplu de curaj și dăruire ieșite din comun, dar și o dovadă a faptului că suntem capabili să înfruntăm aproape orice. Ființa umană se poate adapta la orice situație dacă își educă mintea în acest sens. Poate depăși orice obstacol îi apare în cale, chiar și în situațiile în care îi este privată libertatea trupului, chiar și când toate șansele îi sunt potrivnice. Însă mărturia lui Ahmet se referă mai ales la capacitatea scriitorului de a-și folosi pasiunea drept putere, de a utiliza cuvintele pentru a trage un semnal de alarmă sau pentru a se salva. Indiferent la gratiile din fața lui, la nedreptățile nenumărate la care a fost supus, sufletul lui Ahmet se hrănește cu cuvinte și cu puterea lor, cu miraculosul obicei de a scrie, de a așeza fiecare emoție pe hârtie cu scopul eliberării. 

Cartea o găsiți aici.