A Velocity of Being. Letters to a Young Reader

​edited by Maria Popova & Claudia Bedrick 

"But the reason I read is for the lionesses. For the sentences that pull me in with all their teeth." (Laura Brown-Lavoie) 

A Velocity of Being este una dintre cele mai frumoase cărți pe care mi-a fost dat să le citesc în viața asta. Compusă din scrisori adresate cititorilor din lumea întreagă, cartea însumează toate motivele pentru care citim și cum ne schimbă cărțile viața în moduri inimaginabile. Scrisorile sunt compuse de autori celebri, oameni din televiziune, personalități marcante ale secolului XXI, oameni de știință și fiecare dintre ele este însoțită de o ilustrație. Nici nu știu dacă cuvintele sau imaginile îi dau valoarea inestimabilă pe care o are, dar faptul că autoarele au reușit să adune atâția ilustratori laolaltă, care mai de care mai talentat, mi se pare aproape un miracol. Imaginile sunt atât de variate, de speciale și de unice, fiecare dintre ele înfățișând o lume cu totul nouă, o lume în care putem pătrunde nestingheriți și cu sufletul deschis. Scrisorile sunt mărturisiri despre importanța cititului, cărți care au marcat destine sau pur și simplu povești personale în care lectura a jucat un rol important. Poate cea mai puternică voce care susține că cititul poate salva vieți este aceea lui Helen Fagin, supraviețuitoare a Holocaustului, care în timpul ocupației naziste a înființat o școală și s-a străduit să le ofere elevilor săi puțină speranță. În timpuri atât de vitrege, ceea ce le-a captat atenția a fost romanul Pe aripile vântului , despre care Helen le-a vorbit prima dată, iar apoi alte și alte povești care le permiteau să călătorească în lumi mai bune.

Cărțile au fost soluții în timpuri întunecate, au dechis minți și inimi atunci când posesorii lor aveau mai mare nevoie. Sunt prieteni devotați, plini de surprize și aventuri fantastice, sunt carusele care te poartă înapoi în timp, în locuri în care ai simțit cea mai mare fericire din viața ta. Cărțile sunt bureți care absorb toate gândurile negative și le transformă în emoții, în soluții, în speranța unui viitor mai luminos. 

"We read as a form of faith." (Naomi Wolf) 

Cititul este evadare, libertate și visare în același timp. Citim pentru că ne simțim apăsați de lumea reală, citim pentru că vrem să descoperim alte lumi sau pentru că nu mai înțelegem ce se întâmplă cu noi, nu mai știm dacă ceea ce simțim este normal sau nu. Citim pentru că vrem să simțim o apartenență la ceva mai mare decât noi, pentru că ne face bine să știm că nu suntem singuri, că mai există și alți oameni care au gândit la fel ca noi, au simțit totul deodată și au reușit să se descopere. Citim pentru că avem nevoie să prindem aripi, să căpătăm încredere în noi și în propriile vise. Citim pentru că toate aceste lumi descoperite ne fac să trăim din nou și din nou cu aceeași intensitate. 

Nu mi-aș putea imagina o viață fără cărți, fără plăcerea de a mă cufunda într-o lume total diferită de cea în care trăiesc. Nu știu să trăiesc altfel decât citind și am descoperit acest lucru la o vârstă destul de fragedă. Cărțile mi-au fost salvare atunci când nu mai vedeam lumina de la capătul tunelului, atunci când am suferit mai intens decât mi-aș fi putut închipui vreodată, atunci când am simțit o fericire fără margini și o teamă la fel de mare că aș putea să pierd această împlinire nou descoperită. Am citit mereu - atunci când am iubit, atunci când nu mă mai regăseam niciunde, atunci când m-am redescoperit, atunci când lumea părea să se prăbușească în jurul meu. Am citit întotdeauna cu aceeași plăcere și voi continua s-o fac până la sfârșitul vieții. Cred cu tărie că cititul salvează vieți. Pe-a mea a salvat-o de nenumărate ori. 

Cartea o găsiți aici.