Motto : "Acolo, sub luna mare și galbenă, lângă câinii ciobanilor, unde nu îmi puneam problema ce voi face mâine, pe ce drum voi apuca, mirosea a libertate. Libertatea, coșmarul vieții mele." (Ani cu alcool și sex) O odă închinată libertății (în toate formele ei) și o satiră perfect construită la adresa societății moderne, obsedată de consum și viteză - asta am avut în minte după ce am terminat de citit. La o privire mai atentă, deși mai corect ar fi să spun simțire, am văzut în ea o poveste de dragoste, devenită nemuritoare, o poveste despre curajul de a te păstra intact și curat în fața tuturor gunoaielor pe care ți le aruncă viața și oamenii, de a te iubi pentru ceea ce ești și ceea ce transmiți persoanelor pe care le iubești și care te iubesc nespus, la rândul lor. Formată din trei volume (Sânge satanic, Ani cu alcool și sex, Rezervația unicornilor) și o multitudine de emoții oferite fiecărui cititor în parte, trilogia Sânge satanic rămâne cea mai iubită și cea mai amuzantă poveste modernă scrisă de Cristina. În lumea lui M. nu există loc pentru prostie, compromisuri sau frustrări. Un personaj excesiv de preocupat de propria persoană, disprețuind din toate puterile țara în care trăiește și pe cei care o populează. Un tânăr într-o relație de lungă durată cu alcoolul, drogurile și conservarea propriului eu, în detrimentul cultivării altor relații, fără nici o șansă de reușită. Evident că nu asta e impresia cu care vor rămâne cititorii romanului, căci pe măsură ce acțiunea evoluează, M. devine un om cu coloană vertebrală, integru, cu păreri și gânduri proprii, un curaj nebun de a spune tot ce gândește și de a schimba ceva în jurul lui. Zbuciumat, totuși - reflecțiile lui privind propria persoană și societatea metastazată în care trăiește reflectă inteligența și apropierea de filozofie. Metoda lui de a trăi - o libertate molipsitoare - îl caracterizează doar în ochii celor obișnuiți deja cu prejudecăți și aparențe. În ochii celor care îl iubesc, se vede pe sine ca un deschizător de drumuri, un zeu cu chip de om, care nu se lasă modelat de oameni sau de reguli, ci doar de glasul propriei inimi și conștiințe.
"Moartea era iubirea, tocmai pentru că iubirea înseamnă să fii viu, să fii prezent, pentru că moartea nu e nicicând mai puternică decât atunci când noi suntem cel mai vii cu putință. Moartea e umbra pe care o lasă fericirea noastră, și iubirea noastră, și viața noastră." "Mă cunoscusem perfect, mă acceptasem dintotdeauna, mă iubisem cu toate resursele, cu disperare, știind că lumea este numai a celor care țin cu dinții de ceea ce sunt, mai presus de orice alt lucru pe care l-ar putea dobândi de-a lungul vieții și mai presus de orice altă ființă pe care ar putea-o întâlni. Mă iubisem fără efort. Mă iubisem și în zilele proaste, în cele în care oricine altcineva ar fi avut îndoieli, sau în care ar fi simțit o nevoie umană de-a se pedepsi. O simțisem și eu, vag, dar pedeapsa pe care mi-o doream era tot o formă de iubire." Începând cu primul volum și terminând cu citatul de mai jos (o reflecție melancolică asupra României din trecut), cartea este o satiră adusă la societatea românească în care trăim și ne desfășurăm cum putem, strecurându-ne zi de zi printre proști și țepe venite din toate părțile. Într-o țară care ar face orice doar ca să te strivească , e din ce în ce mai greu pentru oamenii liberi, cu viziuni diferite să își găsească drumul. Societatea de azi nu se bazează pe bun-simț și respect, ci pe puterea banului și spălarea de creiere. Căci un popor care nu gândește e ușor de manipulat, de dezbinat, de adus până aproape de dispariție. Suntem o țară de "credincioși" dispuși să linșăm pe oricine, de ce să ne ascundem după deget? În marea asta de oameni, există și cei care se simt condamnați de la început, cei care ar vrea să schimbe, să educe și să evolueze, dar care se bat de toate barierele posibile și imposibile când pornesc la drum. Cuvinte tăioase, la adresa unei societăți anesteziate de televizor și manele, dornică să cumpere mai mult și mai mult, ca să-și poată uita inutilitatea și tristețea interioară. "M-am gândit cât de frumoase trebuie să fi fost, pe vremuri, câmpiile României. Câmpii întinse și pustii, fără un suflet de prost pe ele, care să le spurce. Câmpii pe care mergeau numai oameni simpli, modești, care își cunoșteau rostul. Câmpiile unde timpul se oprește, iar copilăria pare o zi definitivă, nesfârșită, o stare normală care nu are de ce să se transforme în altceva. Câmpiile unei copilării care nu are de ce să moară. Câmpii pe care să mergi în fiecare zi, trezit odată cu zorile, cu o bucată de pâine în desagă și cu multe vise, cu întrebări pe care să le pui vântului, păsărilor, să te întorci pe înserat acasă la niște oameni care să știe să spună povești." Dragostea joacă un rol important în viața lui M. , dar, evident, nu același ca pentru toate mamiferele ahtiate după sex și stresate de singurătate și frustrări. Aceeași viziune dominată de libertatea lui și a persoanei pe care o iubește îl aruncă în brațele frumoasei R. ,care va deveni TOTUL : moartea și iubirea împletite într-un dans fără sfârșit. O relație tumultoasă, neobișnuită, liberă până la capăt, o mare iubire care luptă împotriva conceptelor adânc înrădăcinate ale societății. "Oricât ai iubi pe cineva, nu-l poți pune să lupte în locul tău. Nu-i poți transfera bătăliile tale. Niciodată, oricât te-ar iubi, el nu va avea forța pe care o ai tu, pentru simplul motiv că nu sunt bătăliile lui, nu le simte așa, nu-i vorba de viață și de moarte pentru el, așa cum este pentru tine. Pasându-ne luptele, ajungem să ne urâm, fiindcă avem senzația că el sau ea nu a luptat așa cum trebuie, nu a dat tot ce avea mai bun. E greșit să cerem asta, chiar și în numele iubirii." Asumarea propriului eu și îndemnul la libertate absolută sunt cele mai importante sfaturi pe care ni le-ar fi putut da M. Să fii tu însuți într-o societate care te condamnă pentru orice, se va dovedi cea mai importantă luptă pe care o vei duce. Toate personajele Cristinei ar fi capabile să schimbe lumea și societatea noastră bolnavă, dar până atunci, își inspiră cititorii să înceapă această muncă anevoioasă prin mici schimbări. Nu pot să închei fără să-i mulțumesc Cristinei pentru toate stările sufletești din timpul lecturii sau să vă mărturisesc că aș lua-o de la început și aș iubi trilogia asta la fel sau poate mai mult. Cărțile le găsiți aici.
0 Comments
Leave a Reply. |