Lumea lui Bronto e lumea năzbâtiilor recent descoperite, a curajului care se naște într-o inimă mică și a pericolelor ce pândesc acolo unde nu te aștepți. O poveste pentru toate categoriile de vârstă, dar mai ales pentru părinți. Să câștige încredere în copiii lor și în certitudinea iubirii pe care le-o poartă. Bronto, un dinozaur simpatic și curios, decide să ignore vorbele părinților săi și să traverseze pădurea ca să-și întâlnească prietenii. Mama și tata nu par să înțeleagă importanța jocului, lumea lor e coordonată de ceea ce trebuie făcut și așa e bine și frumos să faci. Bronto se întreabă dacă părinții lui au fost și ei cândva copii, iar dacă au fost cum este posibil să fi uitat deja zilele acelea fără griji, cum se poate ca lumea lor de acum să fie atât de diferită și plină de reguli enervante la tot pasul. Intrând în pădure, este cuprins de îndoieli, știind că adulții sunt mult mai sperioși decât copiii și intuind pedeapsa care îl va aștepta la finalul zilei, după orele minunate de joacă. Decide să meargă mai departe, convingându-se singur că nu are ce să i se întâmple. Copacii sunt prietenoși și buni, nu există niciun pericol. Însă pădurea se întunecă brusc, iar Bronto face cunoștință cu furtuna, dar și cu frica și țipetele de spaimă. Își strigă părinții disperat, convins acum că a făcut o greșeală ignorându-le sfatul. Din ce în ce mai panicat, i se pare că toate plantele din pădure vor să-l atace, iar lianele sunt mâini noduroase care vor să-l prindă. Din nefericire, necazurile continuă. Bronto ajunge într-o groapă cu noroi, după ce se împiedică de o rădăcină și se rostogolește câteva clipe în aer. Acum, panica este instalată definitiv în sufletul lui, obligându-l să scoată cele mai chinuitoare sunete și strigăte de ajutor. În cele din urmă, părinții, aflați în căutarea lui, îl aud și îl salvează. În loc de bătaie sau pedepse, îl așteaptă ochii plini de lacrimi de recunoștință ai mamei și tatălui, iar Bronto realizează gravitatea faptelor sale. Apar și prietenii lui, în căutarea cărora pornise, iar după orele relaxante de joacă, Bronto pleacă liniștit și fericit la culcare. Bronto e tare simpatic și mai ales, înțelept. "Acum, poate v-ați convins că părinții își învață întotdeauna copiii numai spre binele lor. Adică al vostru. Chiar și atunci când sunt pisălogi și când lasă senzația că nu vă înțeleg." Deși e o lecție pe care orice copil o învață pe propria piele (și nu doar o dată), e și un exercițiu de răbdare pentru părinți. E greu să te educi în așa fel încât să îți lași copilul să facă propriile greșeli, e greu să te convingi că va veni mereu la tine indiferent ce s-ar întâmpla, dar e un proces firesc. Când vârsta îi va permite să încalce granițele libertății, singurul aliat va rămâne încrederea. Încrederea că știe cât de mult îl iubești, că l-ai educat așa cum ai vrut, că te vede ca pe cel mai bun prieten și aliat de nădejde. Știu că teoria e simplă și destul de greu de pus în practică, dar eu am învățat foarte mult din cărțile pentru copii pe care le-am descoperit în ultima vreme. Copiii noștri ne învață mai multe decât îi învățăm noi pe ei, iar o relație bazată pe încredere îi va ajuta să devină adulți responsabili și fericiți. Cu sufletele încărcate de teamă, punem în pratică ce știm deja atât de bine, îi lăsăm să zboare și sperăm până în ultima clipă că vor veni să ne plângă pe umăr sau să împartă cu noi bucuriile nou descoperite. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Leave a Reply. |
Categories
All
Archives
December 2023
|