A fost odată ca niciodată un tărâm magic... un tărâm al jucăriilor, populat nu doar de cei mai fideli tovarăși ai copiilor, ci și de Zozo, regele-clovn, cel mai temut din tot regatul și de armata lui de Pociți. Singurul lor scop pe lume era să răpească toate jucăriile preferate astfel încât acestea să se piardă pentru totdeauna și să uite de copiii lor.
Pentru Billy, un copil special încă de la naștere, Ollie reprezintă un mic univers și chiar mai mult. Ollie e un fel de urs cu urechi de iepure, făcut de mama lui Billy în vremuri în care speranța era tot ceea ce o ținea în viață. Ollie e cel mai bun prieten al lui Billy, confidentul și tovarășul lui de nădejde, iar răpirea lui trezește în Billy un curaj de care nu bănuia că în stare. Dragostea pentru Ollie îl îndeamnă să plece în căutarea lui și să înfrunte pericole de neimaginat, pentru ca cel mai bun prieten al său din lumea întreagă să revină acasă în siguranță. Odiseea lui Ollie e povestea unei prietenii speciale, mereu actuală - dintre un copil și jucăria lui preferată. Orice adult nostalgic se va regăsi în povestea lui Billy, amintindu-și de momentele cele mai frumoase din viața lui, de secretele împărtășite unui obiect (doar teoretic, căci jucăriile au și ele inimă, așa cum veți putea deduce din această carte), de momentele de taină și clipele dinainte de culcare, de siguranța care îi umplea sufletul știind că cel mai bun prieten se află alături și nu pleacă niciunde. Cred cu tărie că poveștile care ne transportă înapoi în copilărie reprezintă o evadare necesară a zilelor noastre. Citesc deopotrivă povești pentru oameni mari și povești pentru oameni mici, însă cele din urmă mă înduioșează din ce în ce mai mult. Îmi retrăiesc copilărie prin ochii copilului meu și cu fiecare poveste pe care i-o citesc realizez că magia pe care am pierdut-o nu o mai regăsim nicicând pe parcursul vieții de adult. Am pierdut un paradis în care totul se limita la joacă și zâmbete, ne-am dorit prea mult să fim mari, fără să înțegem cu adevărat ce înseamnă asta. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Cea mai comună fobie a copiilor e frica de întuneric. Îmi amintesc și acum senzațiile extreme pe care le simțeam atunci când eram singură acasă, ușa era închisă și casa cufundată în întuneric și brusc, aveam nevoie de un pahar de apă din bucătărie. Drumul până acolo mi se părea interminabil și presărat cu monștri bine ascunși și dintr-odată mă asaltau toate temerile. Reușeam cumva să iau ceea ce aveam nevoie și o zbugheam la loc în camera mea, în confortul propriului pat și al lecturii aferente. Situația descrisă mai sus se întâmpla pe când aveam 7-8 ani, iar această fobie nu mi-a trecut nici acum, deși conștientizez că nu există niciun monstru gata să mă înhațe și că totul ține doar de controlul propriei minți. Cartea aceasta e o poveste despre împrietenirea cu întunericul și conștientizarea importanței lui. Știm cu toții toate acele vorbe cum că nu ne-am putea bucura de lumină dacă nu ar exista întuneric și multe alte propoziții asemănătoare bazate pe asocierea antonimelor. Oricât de clișeice ar părea aceste asocieri, ele devin adevărate în viața de zi cu zi, pe măsură ce experiențele trăite ne fac să le conștientizăm însemnătatea. Întunericul este o poveste despre conștientizarea lucrurilor din jurul nostru, importanța lor și ciclul natural care durează deja de milioane de ani, indiferent de fobiile noastre. Personajul acestei cărți descoperă pe propria piele adevărul din spatele clișeelor și se împrietenește cu mediul înconjurător în mod natural, învață să accepte ceea ce se petrece în lumea sa și să se adapteze la ea, indiferent de condiții. Poate că împrietenirea micuților cu întunericul nu are o rețetă clară și nici succes garantat, dar cred că astfel de povești ajută mult. În general, cărțile ajută astfel de procese prin care trecem cu toții, deși când eram eu copil nu cred să fi existat această varietate de alegeri sau multitudinea de întrebări pe care și le pun părinții secolului XXI în legătură cu fiecare etapă din viața copilului. Schimbarea, însă, e benefică. La fel ca întunericul. Cartea o găsiți aici. Prin intermediul cărților, avem acces la lumi pe care altfel nu le-am putea vedea sau înțelege. Însă unele povești sunt mult mai mult decât o poartă de acces - ele devin parte din noi, din mintea noastră, stimulându-ne imaginația prin bogăția lor, analizându-ne cele mai ascunse trăiri și vise, ajungând acolo unde nu ajunge nimeni, cu excepția noastră. Cartea lui Aaron Becker e una provocatoare, care scoate la iveală imaginația cititorilor și puterea acesteia, fără a folosi un singur cuvânt.
Stelaluna s-a născut din dorința lui Janell Cannon de a arăta lumii o altă față a liliecilor - îndrăgostită de animale , s-a interesat mereu de specii pe care oamenii le evită sau chiar le detestă : șerpi, gândaci, lilieci etc. Cărțile ei conțin informații despre fiecare specie și impactul ei asupra mediului înconjurător, iar poveștile se nasc după multe vizite la grădina zoologică, cercetări amănunțite și conversații cu îngrijitorii animalelor pe care le studiază.
Shel Silverstein a scris cea mai înduioșătoare poveste despre prietenie și puterea de a dărui, dusă până la sacrificiul suprem, chiar și atunci când nu mai rămâne nimic de dat.
Deși suntem aproape de sfârșitul lunii martie, eu încă mai citesc povești de Crăciun, iar Crăciunozaurul e una dintre cele mai frumoase, atipice și speciale pe care le-am avut în fața ochilor. Istoria unui copil deosebit, a cărui dorință aproape imposibilă prinde viață, căci minunile de Crăciun chiar există - asta o știm cu toții.
De un lirism fantastic și o duioșie extraordinară, Omul de zăpadă este o supraviețuitoare a timpului, un clasic al cărților pentru copii. A cucerit cititori din întreaga lume și continuă s-o facă, deși povestea este lipsită de cuvinte. La propriu. O carte despre prietenie și dezamăgire, încredere și speranță, care vă va prinde în mreje foarte repede.
Există cărți care trec cu brio proba timpului și rămân în memoria cititorilor drept repere de simplitate, frumusețe și mesaj puternic. O sută de rochii este una dintre ele, deși au trecut mai bine de șaizeci de ani de când a fost scrisă. Distinsă cu Newbery Honor, unul dintre cele mai importante premii acordate cărților pentru copii, este și azi un etalon de compasiune și o poveste cu morală puternică pentru toți cititorii. A fost inspirată dintr-o întâmplare reală și ne avertizează despre răul pe care ni-l facem singuri, atunci când ne lăsăm conduși de prejudecăți.
Cartea Selmei Lagerlof reprezintă trecerea mea de la copilărie la adolescență - am citit-o într-o perioadă care punea punct unui ciclu, deschizându-mi drumul către altul. A fost lectura citită în vara dinaintea începerii liceului - o perioadă care m-a definit ca om, m-a sculptat în moduri nebănuite și mi-a adus prieteni pe viață. O asociez cu această trecere și o văd în continuare ca pe un pas imens pe care l-am făcut spre drumul maturității, fiind o carte pentru copii, dar destul de complexă și cu semnificații profunde.
Deși a trecut Crăciunul și sunt convinsă că l-ați petrecut în compania unor cărți minunate, mai există o poveste care menține spiritul acestei sărbători între coperțile ei. Expresul Polar se numește și dacă nu ați văzut celebra ecranizare cu Tom Hanks, vă sfătuiesc să porniți într-o călătorie fascinantă spre Polul Nord...
|
Categories
All
Archives
April 2024
|