Am simțit cartea aceasta cu tot sufletul și am citit puțin câte puțin, ca să nu se termine povestea prea repede, să nu pierd farmecul locurilor și al timpurilor în care personajele își trăiesc viețile atât de obișnuite, dar pline de înțelesuri. O poveste despre căutarea iubirii în ființe extraordinare, care apar o singură dată într-o viață de om și păstrarea ei în ciuda urii, a piedicilor, a războiului îndelungat pentru supraviețuire. Iacov Marcovici e un bărbat obișnuit și absolut banal, dar extrem de ambițios și îndârjit în acțiunile lui . Salvându-i viața de două ori lui Zeev Feinberg, câștigă un prieten pe viață, un sfătuitor, dar și un om pe care va continua să-l salveze până la sfârșit, fără să stea o clipă pe gânduri. Nici că existau doi oameni mai diferiți sau vieți mai diametral opuse. În timp ce pentru Zeev lucrurile se întâmplau cu ușurință, fiind un bărbat atractiv, un adevărat Don Juan, pentru Iacov minunile întârziau să apară, caracterul și înfățișarea lui neatrăgând nici măcar o privire. Era ignorat , fără șanse de a se face remarcat vreodată. O călătorie în Europa îi schimbă viața, în momentul în care o cunoaște pe viitoarea lui soție, Bella. Căsnicia fusese aranjată încă din Tel Aviv, la întoarcerea în țară urmând să se producă divorțul. Lucrurile se întâmplă în contextul anilor dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, când evreii erau persecutați peste tot în lume, iar singura șansă a femeilor era o căsătorie de conveniență. Dar pentru prima dată în viața lui obișnuită, Iacov Marvocivi învață puterea refuzului, decide să rămână căsătorit cu cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse vreodată, iar de aici încolo, blestemele și minunile se împletesc în viața lui, fără să-i lase vreo clipă de liniște sufletească. Prietenia cu Zeev continuă, chiar dacă acesta nu e de acord cu decizia prietenului său, considerând o adevărată nebunie refuzul de a divorța și a ține o femeie captivă într-o existență pe care nu și-o dorește. Speranța că Bella îl va iubi într-o bună zi crește și moare, crește și moare, dar ambiția lui este mai puternică decât ura pe care o simțea venind din partea ei. Nu se întâmplă nimic neobișnuit în satul lor, viața își continuă cursul lin. Peste ani și ani, copiii lor vor fi cei mai buni prieteni, la fel ca Zeev și Iacov, îndârjirea va păli în fața adevărului și secretele vor ieși la iveală, făcându-i să accepte complexitatea și tumultul vieții. Inițial m-a dus cu gândul la romanele lui Jane Austen, deși aici nu era cazul să mă plictisesc citind. Ulterior, observând amalgamul de secrete și iubiri interzise, dar și emoțiile pe care orice om le trăiește, începând cu spectrul pozitiv și continuând cu cel negativ, exprimate atât de bine de caracterul personajelor, am început să privesc romanul cu alți ochi, iar povestea m-a prins din ce în ce mai tare. E o poveste complexă, căreia nu îi lipsește nimic, nici un eveniment prezent nu îi stirbește frumusețea, iar parfumul discret al adevărurilor nespuse plutește aproape până la sfârșit. Simbolistica e prezentă la tot pasul : de la copertă, care reprezintă esența vieții lui Zeev și până la momentele cheie din roman (călătoriile celor doi prieteni , în număr de trei - prima călătorie în Europa , a două călătorie din care se întorc mai uniți ca niciodată și căutarea lui Iair, fiul lui Zeev, un moment care îi surprinde și îi aduce în aceeași situație fără ieșire ; momentul în care Bella arde poeziile lui Rahel, soția măcelarului - moartea relației scurte dintre ea și Iacov, o relație condamnată de la bun început, generatoare de ură și frustrare pentru amândoi ; moștenirea lui Iair din partea mamei lui - mirosul persistent de piersici pe care băiatul îl emana era o continuitate a mirosului de portocale al mamei lui, dar și mirosul unei țări după care cei doi prieteni tânjeau în vremea războiului și la care visau să se întoarcă dacă nu aceiași, măcar remediabil schimbați etc.) "Dar iată că începură să îmbătrânească. Ceea ce nu se întâmplă dintr-odată. De fapt, niciodată nu se întâmplă dintr-odată și tocmai de aici, grandoarea. Omul își îndreaptă atenția spre lucrurile obișnuite - creșterea copiilor, munca și câștigul aferent, o masă bună sau băutură, ridică privirea și iată, e bătrân." Lirismul cuvintelor apare până și în cele mai banale situații, iar schimbările istorice sau trecerea anilor se întâmplă dintr-o dată, fără amendamente ; întâmplările din viața personajelor duc la întoarcerea cu susul în jos a tihnei și fericirii conjugale, a liniștii zilnice regăsite în viața de zi cu zi, oamenii fiind atât de obișnuiți cu rutina până când totul ia o altă turnură. Iubirea și renunțarea, minciunile, fericirea adâncă și tristețea profundă - toate își găsesc un loc în inimă și lasă urme care nu se șterg nici măcar cu trecerea anilor. Personajele evoluează și viețile se schimbă, își împlinesc cursul așa cum se întâmplă de fiecare dată, dar aceste schimbări majore sunt consemnate în istoria satului și mințile oamenilor din jur. Există și personaje secundare, cu un cuvânt important de spus. Faptul că povestea lor nu are o continuitate nu le știrbește cu nimic farmecul, dimpotrivă. Vorbele lor trasează destinele celor doi prieteni, prea preocupați de propriile trăiri pentru a fi interesați de viața celorlalți : Marcovici prin indiferența lui caracteristică, iar Feinberg prin orgoliul nemăsurat cultivat în tinerețe. Este o lectură pe care aș recomanda-o fără să stau pe gânduri, datorită puterii cuvintelor ei, a vieții descrise în toată splendoarea și tristețea ei. Cartea o găsiți aici, iar mai multe detalii despre colecția Babel găsiți pe pagina de facebook.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|