0 Comments
Off the record : știu că sunteți alături de cei dragi, savurați o felie de cozonac și un pahar cu vin, așa că vă urez în continuare sărbători frumoase și pline de lumină!
Motto : "-Suntem într-adevăr liberi când ne îndrăgostim? -Tare mă tem că libertatea noastră nu se dovedește posibilă decât în sens negativ, ca un veto crispat, respingerea îngrozită a ceea ce ne depășește."
"Dacă cineva îți e adesea în preajmă, e dureros când pleacă. Dar nu-i decât atât, durere. Dar dacă îți e alături zi de zi și noapte de noapte, absența lui bruscă nu provoacă durere, ci dă naștere unui gol, un gol nesfârșit cu care trebuie să trăiești până la sfârșitul zilelor."
Pe fondul izbucnirii unui război între Indonezia și Malaysia, Adam își caută fratele, pe Johan, demult pierdut, pe când erau doar doi copii într-un orfelinat. După ce tatăl lui adoptiv, omul care i-a dăruit o viață nouă este arestat, Adam caută ajutor la fosta mare iubire a tatălui, Margaret, ocazie cu care îi cunoaște pe Din, colegul de la universitate al acesteia și pe domnișoara Z, iar de aici lucrurile se complică. Pe lângă aventurile de care are parte, toate cu tentă politică, Adam mai descoperă și legătura puternică dintre Margaret și tatăl său. Pentru fiecare dintre ei, prima iubire a fost marea iubire. Acea mare iubire care e mereu neîmpărtășită. Căci, după ce cunoști un om și trăiești cu el, îi vezi defectele, slăbiciunile, momentele de ezitare, iar puterea dragostei scade. Marea dragoste e mereu una idealizată, un foc ce arde neîntrerupt, până când se transformă de tot în cenușă. (Îmi vine în minte acum un citat care se potrivește prezentului și trecutului celor două personaje "Acum sunt doar cenușă, iar eu cândva ardeam în flăcări.") Bineînțeles că povestea are mai multe dedesubturi, pe care le veți descoperi citind cartea, până una-alta, destul de interesantă. Finalul e unul deschis, pe care eu, una nu l-am prea digerat.
"Caută întunericul, începutul, adâncurile. Când vei ajunge în adâncul adâncurilor, vei găsi lumina în toată strălucirea ei, în propriile mâini, alături de tine. Asta înseamnă să devii om."
Iubirea :
"Iubirea e, în primul rând, nebunie. Iubirea e sinceritate, dar nu orice fel, ci una dusă la extrem. Iubirea e risc; e saltul în gol de pe un vârf de munte. Iubirea e încredere. Iubirea e atunci când vrei să cuprinzi toată lumea în pumn și s-o ascunzi sub pernă. Iubirea e dorința de a trăi fiecare minut, de a lua timpul impersonal pe care-l trăiesc și alții și a-l transforma în ceva al tău, numai al tău. Iubirea e zâmbetul cu care te trezești pe față într-o dimineață de iarnă." și moartea : "Nu-ți pare ceva străin moartea. Până într-o zi, când vine la un pas de tine și calcă peste inima ta așa cum ar trece în viteză un camion pe un pod de sticlă, fărâmițând totul și împrăștiind cioburi. Abia atunci îți dai seama că tot ceea ce credeai că știi despre ea era doar unul dintre învelișurile ei blânde, nu tot adevărul. Abia atunci înțelegi ce e moartea."
E prima carte a lui Pamuk pe care am citit-o...și...a fost tulburătoare.
O carte despre (complicatele) relații de familie, despre neînțelegeri, despre bani, despre atât de scurtul pas dintre dragoste și ură. Dar, în principal, despre toate gândurile, ideile, sentimentele pe care le ținem ascunse adânc în sufletul nostru, pe care nu le spunem niciodată nimănui, care mai apoi se transformă în frustrări de o viață. Mai multe nu vă spun, vă las să descoperiți singuri! Credeți-mă pe cuvânt, aveți multe de descoperit și de (re)gândit apoi. :)
Vă mărturisesc că mi-am recâștigat încrederea în autorii români. Se poate, chiar se poate!
Dan Coman scrie despre dragoste și finalitatea ei adaptată la vremurile în care trăim, dar nu numai. Să vă imaginați o relație atipică, care îți smulge lacrimi mai degrabă de tristețe decât de emoție pozitivă, doi oameni care aparent nu au nimic în comun și lupta acerbă a unei femei de a-l câștiga pe cel pe care-l iubește. În acest peisaj deja dezolant, mai apare și o a treia persoană, de sex feminin, care luptă cu îndârjire pentru ca această relație sa meargă, sa evolueze spre mai bine, dintr-un motiv absolut normal, după cum veți descoperi pe la finele cărții. Mi-a plăcut enorm ideea cărții : aceea că dragostea poate lua diverse forme, care par ciudate pentru cei din jur, dar pentru cei care le trăiesc nu există termen de comparație cu ce au trăit sau ceea ce vor trăi. Marea dragoste vine mereu când nu te aștepți, întruchipată într-o persoană cu totul și cu totul deosebită. Mai apar și niște referiri la rolul femeii în societate (și mă refer la societatea românească) și la o religie care e tot mai extinsă și care tinde să devină un laitmotiv al autorilor români. Oricum v-o recomand cu drag, chiar merită citită. Poate pentru simplul motiv de a învăța și din greșelile altora. Nu le putem experimenta pe propria piele chiar pe toate.
Anatomia relației părinte-copil. Relație normală sau patologică, cert e că ne marchează pentru totdeauna, uneori lasă urme de neșters sau amintiri neprețuite. Părinții sunt primele ființe cu care intrăm în contact, aproape niște zei pentru orice copil, iar faptele și gesturile lor ne spun mai multe decât am vrea să recunoaștem.
Peste ani, avem senzația de deja-vu cu copiii noștri și ne întrebăm cum oare am ajuns să facem exact ca ei, când tot ce doream era să nu le repetăm greșelile? Niciun părinte nu e perfect, mai mult ca sigur. Însă îi admir pe cei care luptă să le ofere copiilor lor o lume mai frumoasă, exemplu pozitiv, dragoste necondiționată și speranță.
"Îmi pare rău, nespus de rău..."
"Te iubesc. " "Încă te mai iubesc..." "Tu ești marea mea dragoste și totuși ție ți-am făcut cel mai mare rău..." "Cât aș vrea să dau timpul înapoi...Să fim toți....Împreună. Pentru totdeauna." Frânturi dintr-un discurs destinat trecutului...cuvinte care exprimă toate sentimentele pe care nu le-am putut împărtăși la timp. (Fiecare dintre noi a rostit cuvintele astea măcar o dată, fie și în gând...) Secretul acestei cărți este că....dragostea există. Dragostea aceea pură și nevinovată, care apare o dată în viață și care îți dă impresia că poți să faci orice, absolut ORICE. Iar apoi, după ce ai pierdut-o, îți petreci toată viața căutând ceva asemănător, ceva care să aducă măcar cu ea, să miroase măcar a ea... Celelalte secrete trebuie să le descoperiți singuri. Tot ce pot să spun e că m-a dat peste cap. Nu toate cărțile au puterea asta.
Cea mai bună carte pe care am citit-o anul acesta! (deocamdată)
"Am simțit dragostea curgând dinspre mine spre Gat, dinspre Gat spre mine. Eram calzi și tremuram, și tineri și bătrâni de când lumea, și vii. Mă gândeam : e adevărat. Deja ne iubim unul pe altul. Deja o facem." "Era dragoste și m-a izbit atât de tare, că m-am sprijnit de plasa de țânțari, care încă ne despărțea, ca să mă pot ține pe picioare. [...] Universul era minunat fiindcă exista el. Eram îndrăgostită de gaura din blugii lui și de mizeria de pe tălpile lui goale, de coaja de la julitura de la cot și de cicatricea care i se înnoda în jurul unei sprâncene." "Are gura atât de moale și e cel mai bun om pe care îl cunosc, cel mai bun om pe care îl cunosc dintotdeauna, indiferent ce lucruri rele s-au petrecut între noi și indiferent ce se va întâmpla mai departe."
Omul ăsta are o pasiune, un curaj și o ambiție extraordinare.
Am savurat fiecare pagină, începând cu momentul în care s-a născut pasiunea pentru mâncare, dependența de droguri, modul cât mai ușor de a face bani pentru droguri și culminând cu adevărata dragoste pentru gătit. De-abia aștept să-ți citesc următoarea carte! You're on my list, Anthony! My wishlist ! :) |
Arhivă
April 2024
|