"What is life, other than moments? What is laughter, other than a small victory over sorrow? A single moment, just one, when everything inside us isn't broken." Mi-e atât de greu să vorbesc despre cărțile lui Backman și despre magia care se regăsește în fiecare poveste. Sunt foarte puține cărți pe care le-aș reciti oriunde și oricând, care îmi rămân întipărite în suflet indiferent de trecerea anilor. Trilogia în centrul căreia se află un oraș obsedat de hochei este povestea aceea pe care o s-o recomand mereu și o s=o iubesc până la sfârșitul vieții.
Pentru că Backman nu a scris trei volume despre sport, ci prin intermediul sportului a atins subiecte precum corupția, consecințele deciziilor personale, problemele care stau la fundamentul societății, relațiile dintre părinți și copii, iubirea, emoția, empatia, schimbarea, apartenența într-o comunitate. Ideea de comunitate stă la baza tuturor romanelor lui Backman. E ușor să fii atras în mijlocul poveștii, căci orice om de pe lumea asta visează să facă parte dintr-un grup, dintr-o adunare de oameni care sunt mereu acolo unul pentru celălalt, la bine, dar mai ales la rău. Un grup de oameni care au păreri diferite despre aproape orice, care pot să se certe zile întregi pe marginea unui subiect, dar rămân uniți în fața tuturor pericolelor care le amenință comunitatea. Așa a început totul. Un oraș în care hocheiul dictează aproape fiecare aspect al vieții de zi cu zi, aproape fiecare relație sau interacțiune dintre oameni. Hocheiul îi unește și îi separă în același timp, dar la finalul zilei fiecare om știe că se poate baza pe un sat întreg. O altă caracteristică este jocul cu aparențele. Din perspectiva unui cititor, toate personajele sunt de la început ori bune, ori rele. Dar autorul dezvăluie rând pe rând câte o fațetă a personajului, mișcându-se printre aceste aparențe care îl înconjoară. Niciun om nu este doar bun sau doar rău. Cu toții avem o parte întunecată sau mai multe, o parte luminoasă sau mai multe, depinde doar de noi ce alegem să arătăm în fașa lumii. Cred că acest adevăr despre caracterul uman a fost evidențiat cel mai bine în ultimul volum al seriei Beartown. Apar o mulțime de personaje noi, personaje controversate sau oameni simpli, muncitori, aproape plictisitori în normalitatea lor. Despre cei controversați mi-am făcut imediat o părere, iar pe cei încadrați cu succes în normele societății nu i-am crezut capabili de furie, violență sau ură. Dar m-am înșelat. Un alt lucru care iese în evidență pe tot parcursul romanului sau un fel de concluzie / explicație pentru toate problemele societății actuale este lipsa iubirii. Backman insistă foarte mult pe această temă și în special pe consecințele fiecărei decizii mici pe care un om o ia, neștiind că o întreagă comunitate va avea de suferit de pe urma acesteia. Lipsa iubirii este o traumă care se transmite din generație în generație, o traumă care poate degenera ușor spre drumuri periculoase. Iubirea este ceea ce lipsește de la baza societății moderne. Finalul o să vă frângă inima. Nu știu ce ați simțit când ați terminat Us against you , eu am plâns mult și pentru scurtă vreme nu m-am mai apropiat de nicio carte. Acum, la finalul acestei călătorii despre hochei și viață, simt că s-a încheiat o eră. Toate cele trei volume sunt traduse în limba română la editura Art ( Scandalul, Noi contra voastră, Învingătorii ) de către Andreea Caleman. Găsiți aici toate cărțile scrise de Fredrik Backman. Nu ezitați să îl citiți.
0 Comments
La începutul pandemiei, Stephen King s-a întrebat ce poveste ar putea scrie astfel încât să se simtă fericit. Ca și cum imaginația sa ar fi așteptat un semn ca să se trezească la viață, povestea a început să se contureze încetul cu încetul, transformându-se și crescând în fiecare zi. Așa s-a născut Un basm, o poveste care teleportează înapoi pe tărâmurile copilăriei, unde lupta dintre bine și rău nu se termină niciodată, iar eroul trebuie să ia decizii de viață și de moarte pentru a salva tot ceea ce iubește. Charlie Reade e un adolescent ca oricare altul. Un elev muncitor, pasionat de baseball și fotbal. Când avea zece ani, mama lui a murit într-un accident de mașină și de atunci nimic n-a mai fost la fel. Tatăl său s-a cufundat în alcool, iar Charlie a fost nevoit să se maturizeze mult prea devreme pentru a-și purta de grijă. A devenit curând un copil-adult care veghea asupra singurului adult din casă. Într-o zi ca oricare alta, Charlie se întâlnește cu o cățelușă pe nume Radar și cu stăpânul ei, Howard Bowditch, un bătrân singuratic care locuiește pe culmea unui deal. Prietenia cu domnul Bowditch se conturează firesc, Charlie fiind un tânăr deschis în fața tuturor experiențelor vieții. Nu își imaginează că viața lui se va schimba definitiv după această întâlnire. Pe Charlie îl așteaptă o lume complet diferită de cea în care trăiește și o mulțime de experiențe care să îi deschidă mintea, ochii și sufletul. Stephen King știe exact cum să-și farmece cititorii, de această dată apelând la cele mai pure și frumoase amintiri din viața unui om - momentele copilăriei. Izvoarele acestor amintiri, poveștile, ne-au înseninat fiecare dimineață și seară, dezvăluindu-ne o mulțime de lucruri despre lume și despre oameni, purtându-ne prin cele mai fantastice locuri. Basmele ne-au învățat diferența dintre bine și rău, dar și necesitatea de a alege cauza pentru care să luptăm. Evident că basmul lui Stephen King nu seamănă cu cel al lui Harap-Alb sau cu alte povești pe care le cunoaștem de mici. Este caracteristic pentru maestrul genului horror, căci explorează cele mai întunecate părți ale caracterului uman și demonii care ne dau târcoale aproape constant, rădăcinile răului și felul în care acesta transformă lumea, dar și lupta de a menține un echilibru constant între bine și rău.
Cartea o găsiți aici. "Cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete." (George Santayana) Regimul nazist reprezintă o pată întunecată în istoria omenirii, o perioadă marcată de cea mai profundă cruzime de care e capabilă ființa umană. Chiar și în prezent, aceste povești stârnesc fiori reci pe șira spinării și par desprinse din mintea întunecată a unui bolnav mintal. Au rămas multe istorii nespuse, multe nume pe care timpul le-a îngropat în faldurile lui, mulți eroi care au luptat pentru binele comun și au ajutat cât i-au ținut puterile, dar și mulți monștri ale căror nume nu au fost făcute publice niciodată. Aceasta este povestea lui Henry Oliver Rinnan, agent dublu și unul dintre cei mai sadici criminali de război din istoria Norvegiei. A lucrat pentru Gestapo și și-a desfășurat activitatea în regiunea Trondheim din Norvegia. În 1941, a confiscat o casă din Trondheim, care a devenit sediul general al misiunii naziste. Pivnița a fost folosită ca închisoare și centru de tortură, iar casa era ocupată în întregime de cei care lucrau împreună cu Henry. Pe durata războiului, sute de oameni au fost aduși și torturați cu brutalitate, interogați și chinuiți. Rinnan a fost un servitor fidel al lui Hitler și valora nazismul mai mult decât propria-i viață. A rămas în istorie drept un criminal sadic, un om fără coloană vertebrală care a distrus sute de vieți și al cărui unic crez a fost o ideologie crudă. Să nu uitați numele lor a fost tradusă în 22 de limbi, a câștigat numeroase premii în Norvegia și este un roman bazat pe fapte reale, care spune povestea a patru generații. O poveste despre cel De-al Doilea Război Mondial și efectele grandomaniei unui singur om asupra lumii întregi. Cred că niciodată nu o să înceteze să mă surprindă aceste povești despre extrema cruzime umană care se balansează non-stop cu bunătatea izvorâtă din suflet, aceste două caracteristici umane care încearcă mereu să mențină un echilibru. În tot răul e și un bine. Iar în marea asta de răutate și tortură, au existat picături de bine împrăștiate de-a lungul pământului, luminând slab în întuneric până când s-a făcut lumină. Cartea o găsiți aici.
Pompeii, anul 74. O lume dominată de dorințe murdare, minciuni și oportunități fragile care pot schimba o viață. Un oraș dominat de bordeluri pline de sclave care îndeplinesc fanteziile tuturor, iar sexul este moneda care cumpără supraviețuirea. Amara a fost cândva o fiică mult iubită, răsfățată de tatăl său, lipsită de orice grijă sau temere. Acum locuiește într-un bordel rău-famat, numit Sălașul Lupului, iar familia sa e cufundată în sărăcie după moartea tatălui. Amara a pierdut tot ce avea mai de preț pe lume, iar acum singurul său scop e să stârnească dorința bărbaților. Amara este o tânără inteligentă și perspicace, dar soarta i-a fost potrivnică. Zi de zi, cu sufletul făcut bucăți, bate drumurile din Pompeii alături de celelalte femei de la lupanar, cu care împărtășește o complicitate născută din nevoie. Femeile își povestesc visele și nevoile, această activitate fiind singura lor bucurie și oază de liniște. Amara este atentă la fiecare detaliu, la fiecare oportunitate de care poate profita și foarte curând înțelege că viața ei s-ar putea schimba radical. Dorința pe care o stârnește în mintea bărbaților ar putea fi biletul ei către libertate. Oricare dintre fete ar putea să-și schimbe destinul datorită darurilor pe care le posedă. Iar Amara trebuie să pândească momentul potrivit pentru a putea scăpa din mâinile tiranicului bărbat care conduce Sălașul Lupului. Lupanarul este o poveste despre libertate, despre ambiție, despre dorințele întunecate ale ființei umane. Plasat în Pompeii anului 74, romanul urmărește poveștile unor sclave sexuale nevoite să-și folosească farmecele pentru a produce bani pentru stăpânul bordelului. Sexul este moneda de schimb pentru orice, inclusiv pentru o viață mai bună. Fiecare femeie ajunge să viseze la o viață liberă, în care să iubească cu pasiune, nu doar forțată de împrejurări. Însă nimic nu e ceea ce pare în această lume măcinată de secrete. Orice oportunitate are un preț, adesea imposibil de plătit. Orice lucru sau privilegiu pe care l-ar putea obține își cere, mai devreme sau mai târziu, tributul. Totul se plătește, iar libertatea este cea mai scumpă comoară care a existat vreodată.
Romanul este primul volum al unei trilogii si îl găsiți aici. Lumea te va întreba cine ești, iar dacă nu știi, îți va spune ea. Într-o lume în care toți oamenii par meniți să meargă pe același drum, e dificil să-ți descoperi identitatea. Anna nu se simte în largul ei printre colegii de la Conservator, nici în mediul distins al școlii pe care ea o urmează datorită talentului său. Nu s-a regăsit nici în familia pe care a lăsat-o în urmă și se întreabă uneori dacă se va simți vreodată în largul ei în vreun loc din lumea asta sau alături de cineva. Când îl întâlnește pe Max într-un bar unde cântă pentru bani, se simte atrasă instant de el. Dar nu crede că el ar putea să simtă vreo atracție pentru ea, căci Max este bogat, frumos, bine îmbrăcat și aparține unei alte lumi. Deși este conștientă de diferențele dintre ei, Anna își lasă inima să preia controlul și în scurt timp este prinsă în capcană. Disperată să fie plăcută de bărbatul visurilor sale, să fie acceptată și iubită pentru ceea ce este, Anna ignoră toate semnalele de alarmă și se lasă condusă de pasiune. Relația cu Max se dovedește a fi o provocare din toate punctele de vedere. Atât cariera, cât și viața personală îi solicită atenția, iar efortul de a păstra un echilibru este tot mai mare. Anna descoperă oportunități noi de a avansa în carieră, dar se împiedică de regulile stricte ale lui Max privind relația lor și modul în care aceasta ar trebui să se dezvolte. Dacă ar îndepărta toate filtrele inimii, Anna ar vedea că se află într-o relație toxică, o relație care îi fură zi de zi identitatea, care o obligă să se iubească mai puțin, să se facă tot mai mică în comparație cu ego-ul omului pe care îl iubește. O fată foarte drăguță este romanul de debut al lui Imogen Crimp și a fost primit foarte bine de critici. Autoarea pătrunde în intimitatea relațiilor umane, concentrându-se pe relații amoroase toxice, în care balanța înclină mereu în favoarea puterii și în defavoarea iubirii. Anna se pierde pe sine în această relație, căci toate atuurile se află în mâinile lui Max - banii, puterea de convingere, armele șantajului. Iubirea seamănă de multe ori cu chinul, iar omul iubit se poate transforma foarte ușor într-un călău care poate să răpească tot ceea ce te reprezintă ca persoană. Romanul explorează căile necunoscute ale relațiilor toxice, intrând în profunzimea lor, unde nuanțele nu sunt întotdeauna albe sau negre, ci o paletă nesfârșită de griuri.
Cartea o găsiți aici. Jessie Inchauspe este cunoscută drept Zeița Glucozei, acesta fiind numele contului său de Instagram. Jessie lucra într-un startup din Silicon Valley al cărui domeniu de activitate era analiza genetică. Analizând nenumărate date și-a dat seama că obiceiurile alimentare sunt mult mai importante decât bagajul genetic cu care venim pe lume. Genele sunt aproape imposibil de modificat, în timp ce alimentația și modul în care mâncăm pot fi transformate. A început să studieze, să își schimbe obiceiurile alimentare și să găsească soluții simple pentru ca oamenii să înțeleagă de ce este atât de important cum mâncăm. Așa s-a născut contul ei de Instagram, unde Jessie postează sfaturi ușor de înțeles, rețete sănătoase și exemple de combinații alimentare pentru fiecare moment al zilei. Principiul de bază al acestei revoluții este controlul valorilor glicemice pe tot parcursul zilei, fără ca acestea să varieze foarte mult. Curbele glicemice crescute comandă corpului să producă insulină, iar cu cât corpul va produce mai multă insulină, cu atât organele interne vor fi din în ce mai afectate în timp. Valorile glicemice mari, pe perioade îndelungate, pot duce la apariția diabetului zaharat, a bolilor cardiovasculare (principal motiv al majorității deceselor), boli gastrointestinale, scăderea imunității etc. Suntem înconjurați de produse pline de zahăr, fără valoare nutritivă și tocmai de aceea poftim încontinuu la gustul dulce. Zahărul acționează ca un drog asupra organismului, crescând rapid glicemia, oferind o senzație rapidă de plăcere și sațietate. Pe lângă explicațiile privind efectul glucozei asupra organismului, autoarea oferă exemple de mese sănătoase și nutritive pentru organism, pentru fiecare moment al zilei. Insistă asupra faptului că glucoza este necesară pentru o bună funcționare a corpului uman, ceea ce înseamnă că nu avem cum să renunțăm complet la alimentele dulci. Totul ține de echilibru și de momentul potrivit al zilei pentru consumul acestor alimente. Revoluția glucozei este o lectură interesantă, plină de informații utile , însă minusul ei este încrederea absolută a autoarei în faptul că diabetul zaharat sau alte boli s-ar putea vindeca doar printr-o alimentație corectă și respectarea tuturor principiilor pe care le evocă în carte. La început, există mărturii ale persoanelor care o urmăresc pe Instagram, persoane care i-au urmat sfaturile, iar multe dintre ele susțin că s-au vindecat de diabet zaharat, ceea ce (vorbind din perspectiva unui cadru medical) mi se pare puțin exagerat. Cartea o găsiți aici. Florence Darrow este asistentă la editura Forrester , dar visează în secret să devină scriitoare. Se consideră foarte talentată, însă nimeni nu a remarcat acest lucru până acum. Aproape toate persoanele care lucrează într-o editură, indiferent de poziția pe care o ocupă, au o jumătate de roman în sertarul lor. Dar până când romanul nu iese din sertar, totul este doar o iluzie. La o petrecere organizată de editură, Florence bea puțin cam mult și ajunge într-o cameră de hotel cu Simon, directorul editorial. Ceea ce părea a fi doar o noapte pasională încețoșată de alcool se transformă într-un coșmar pentru Florence atunci când este concediată, iar Simon cere un ordin de protecție împotriva ei. Plină de furie și cu speranțele aproape distruse, Florence este sigură că numele ei nu va răsuna nicicând pe buzele vreunui cititor. Poate că ar trebui să își găsească o slujbă adevărată, așa cum o sfătuiește mama ei de ani buni. Dar o a doua șansă, o șansă incredibilă, își face apariția în viața ei - Maud Dixon. Maud Dixon era un personaj înconjurat de mister. Uimise lumea literară cu debutul său, Mississippi Foxtrot, un roman despre două adolescente care comit o crimă. Cartea se vânduse în peste trei milioane de exemplare, dar Maud nu dăduse niciodată un interviu, nu apăruse la vreo emisiune mondenă și nu își promovase în niciun fel romanul. Nici măcar nu se știa dacă în spatele numelui se afla un bărbat sau o femeie. Iar Florence ajunge asistenta ei și are ocazia să pătrundă în universul pe care toată lumea era curioasă să-l descopere. Maud îi propune o călătorie în Maroc pentru a-și găsi inspirația pentru noul roman, iar Florence acceptă. Se trezește singură în spital, după o perioadă de timp pe care nu o poate identifica, neavând habar de accidentul în care aproape și-a pierdut viața. Maud a dispărut, iar Florence este decisă să profite de absența ei... Romanul face parte din colecția Armada și este un thriller captivant despre lumea literară și despre efortul de a rămâne anonim într-o lume care vrea să știe totul despre tine. Autoarea subiliniază necesitatea separării scrisului de viața personală, necesitatea intimității de care are nevoie un scriitor pentru a-și explora creativitatea. Scrisul este o unealtă puternică, iar percepția fiecărui om asupra cuvintelor nu poate fi nici anticipată, nici manipulată.
Cartea o găsiți aici. Jazlene împlinea 36 de săptămâni de viață intrauterină atunci când medicii au fost nevoiți să efectueze o cezariană de urgență și să o aducă pe lume. Inima îi bătea cu o frecvență de 70 de bătăi pe minut, o valoare absolut normală pentru un adult, dar nu pentru un bebeluș aflat în pântece. Jazlene suferea de sindromul QT lung, o afecțiune cardiacă extrem de gravă, descoperită pentru prima dată în 1850. În prezent cunoscută sub numele de sindromul Romano-Ward, afecțiunea este una genetică, caracterizată prin perturbarea activității genei KCNQ1. Gena codifică un canal care transportă potasiul în membrana celulară și se găsește doar în celulele inimii și cele ale urechii interne. Timpul lucra în defavoarea lui Jazlene, căci nu exista un tratament sau o soluție care să acționeze pe acea genă, făcând-o să funcționeze normal. S-a efectuat o analiză a genomului Jazlenei, astfel încât medicii să știe cum să acționeze și pe ce gene specifice. Cazul Jazlenei nu e singular, dar ea este cu siguranță norocoasă să se fi născut într-o perioadă marcată de descoperiri științifice. Secvențierea genomului pare o acțiune desprinsă din filmele SF. Este o metodă extrem de precisă, dar foarte costisitoare de a diagnostica bolile genetice. ADN-ul era până nu demult un mister total, imposibil de descifrat. Dar în cele din urmă s-a decoperit atât structura lui, cât și anomaliile genetice specifice anumitor afecțiuni. Secvențierea genetică este un instrument fantastic, dar din păcate innaccesibil multor pacienți cu boli rare. Dr. Euan Ashley, profesor de genetică la Stanford, a văzut de-a lungul carierei sale nenumărate cazuri cu adevărat educative pentru lumea medicală. În această carte, își dezvăluie cunoștințele și speranțele legate de viitorul medicinii apelând la cazuri care l-au marcat de-a lungul vremii. Cazuri complexe, cu simptome neobișnuite, cazuri asupra cărora s-a muncit extrem de mult. Unele dintre ele au avut un final fericit, altele au fost material didactic prețios pentru următorii pacienți cu aceleași afecțiuni. În ciuda numeroșilor termeni medicali și a explicațiilor legate de funcționarea corpului uman, cartea dr. Ashley este o poveste despre viață și speranță, despre complexitatea minții umane și abilitatea sa de a excela în fața necunoscutului. În viitor, secvențierea genetică ar putea deschide calea către tratamente personalizate pentru fiecare pacient și soluții rapide de identificare a bolilor. Dr. Ashley ne asigură că acea zi nu este chiar atât de departe. Cartea o găsiți aici.
În urmă cu nouăsprezece ani, părinții lui Anne Berest au primit o carte poștală neobișnuită. Pe o parte, înfățișând Opera Garnier din Paris, iar pe cealaltă având scrise numele bunicilor, mătușii și unchiului mamei sale, morți la Auschwitz în 1942. Această scrisoare anonimă provoacă o tulburare adâncă în sânul familiei sale, trezind la viață amintiri dureroase despre pierdere și despre golul acela din suflet care nu va mai putea fi umplut niciodată. Pornind de la această scrisoare, autoarea decide să investigheze trecutul familiei sale. Jumătate realitate, jumătate ficțiune, romanul reconstituie călătoria strămoșilor săi, familia Rabinovich. Membrii familiei părăsesc pământul natal, Rusia, în anul 1919. Decid să se stabilească în Letonia, deoarece capul familiei considera că în Europa există foarte puține locuri cu adevărat sigure. Perioada petrecută aici este foarte scurtă, iar familia începe o nouă călătorie spre Israel. Afacerea familiei avusese niște probleme, iar Israel le oferea o nouă oportunitate de a supraviețui - agricultura. Dar munca era grea, iar banii puțini. În cele din urmă, familia Rabinovich ajunge în Franța Visul frumos nu durează mult, căci veștile din Germania sunt tot mai îngrijorătoare. Nimănui nu-i vine să creadă că ceea ce se întâmplă este adevărat, că acest coșmar este chiar realitatea lor.. Iminența sfârșitului este simțită intens în sânul familiei, iar ororile din jur nu par să se mai termine. Lucrurile se înrăutățesc pe zi ce trece, iar supraviețuirea devine din ce în ce mai improbabilă. Autoarea a început să investigheze trecutul familiei sale având în minte două întrebări - care e adevărata poveste din spatele cărții poștale și ce înseamnă să fii evreu într-o lume laică. Anne nu a fost crescută în spiritul culturii evreiești, părinții ei considerând că libertatea de exprimare e mult mai importantă decât rădăcinile, în special într-o lume în continuă schimbare. Dar călătoria parcursă pentru a scrie acest roman a convins-o că nu e nimic greșit să-ți onorezi strămoșii și să duci mai departe o moștenire care te-a făurit. Este un roman extrem de emoționant, plin de detalii personale, intime, autoarea având o deschidere imensă față de publicul său. Toate aceste povești despre familii destrămate în cel de-al Doilea Război Mondial și multe altele care nu au fost spuse încă ar trebui să ne facă recunoscători pentru ceea ce avem și pentru ceea ce trăim. Evenimentele recente ne arată că istoria s-ar putea oricând repeta și e de datoria noastră să luptăm pentru a împiedica acest lucru. Cartea o găsiți aici.
Există povești de iubire care înving timpul și obstacolele care le ies în cale. Povești care încep în mod surprinzător, desprinse din basme care încep cu A fost odată... Povești pe care oamenii le dau ca exemplu atunci când se gândesc la iubirea pură, adevărată. O astfel de iubire începe într-o mică librărie din Teheran, în anul 1953. Țara se află într-un context politic precar, pe cale să explodeze. Dar acest lucru nu contează pentru tânăra și visătoarea Roya care se îndrăgostește de romanticul Bahman, mare admirator al poeziilor lui Rumi. Domnul Fakhri, proprietarul librăriei, le face cunoștință celor doi clienți preferați ai săi, neștiind că dragostea lor va dăinui decenii la rând. Tineri și lipsiți de griji, Roya și Bahman își trăiesc iubirea prin cafenele și cinematografe, dansând tango și citind împreună în librăria preferată. Nimic nu pare să le umbrească fericirea sau speranțele pentru viitor. În ajunul nunții lor, stabilesc o întâlnire într-o piață din oraș. Dar destinul are alte planuri - lovitura de stat care a schimbat pentru totdeauna viitorul Iranului. În mijlocul violențelor, Bahman dispare, iar Roya îl caută săptămâni la rând, marcată de îngrijorare și deznădejde. Viața își urmează cursul, iar Roya pleacă la studii în California, cu inima grea și ruptă în bucăți. I se oferă o a doua șansă de a iubi , își întemeiază o familie, iar povestea născută într-o librărie din Teheran se pierde în faldurile timpului. Aproape șaizeci de ani mai târziu, destinul decide să-i ofere răspunsurile pe care le-a căutat o viață întreagă. Librăria din Teheran este o poveste despre dragoste și regăsire, o carte plină de emoții și povești de viață. Un omagiu adus marilor povești de iubire care supraviețuiesc timpului și oamenilor care răman fideli unui suflet-pereche o viață întreagă. Cartea o găsiți aici.
|
Arhivă
April 2024
|